Závada Péter (n. 1982, Budapesta) este poet, dramaturg, traducător literar, doctor în Filologie, cadru universitar la ELTE Budapesta, redactor al revistei Negyed și, totodată, membru al trioului de rap Akkezdet Phiai. A publicat volumele de poezie Ahol megszakad (Punctul de ruptură, 2012, 2017), Mész (Var, 2015), Roncs szélárnyékban (Rablă-n siaj, 2017), Gondoskodás (Grijă, 2021) și A muréna mozgása (Mișcarea murenei, 2023), respectiv volumul de teatru Je suis Amphitryon (2018). Textele care stau la baza traducerilor de față sunt din cel mai recent volum al său.

Traducere de Mihók Tamás

istoria răului / pe strada cizmarilor

Samavolnicia stăpânului, ca un dublu pliu cutanat,
se închide peste iobagi.
Neavând moștenitor, și-o retrage,
meargă toți cu mila domnului.

Legislația de zi cu zi a orașului-târg,
asemeni firmelor arborate ale breslelor, e de neclintit.
Între timp, în depresiunea delimitată de pâraie,
lupte dinastice vechi de treizeci de ani.

Și cum musca aterizează pe mătărânga junelui porcar,
iar flăcăul își trage brusc prepuțul pe ea
nu e decât metafora a ceva dintre domn și rob,
dintre putere și supunere.

Vestea bătăliei face strada cizmarilor să fie gălăgioasă,
gloata clevetește-n zeamă de bălegar despre revoluție,
muștele necrofage se încurcă-n abdomen, sângele
nobilimii în al vasalilor.

istoria răului / martiriul sfintei apollonia

Învățătorul s-ar fi bizuit, în secvențele patimilor,
pe colaborarea măcelarilor mai săltați, iar la crucificări
pe breslele locale de tâmplari.

Dar semnele de pe miniatura lui Fouquet nu-s univoce.
Nici în pofida cetei de îngeri și a gurii iadului
nu putem fi siguri dacă suntem martorii unei torturi
puse în scenă sau ai unei veritabile execuții.

Cleștele imens e, în orice caz, o hiperbolă.
Chit că spectacolul cu siguranță fusese savurat
și de cei care ei înșiși au relatat despre chinuri:
extragerea câte unui incisiv sau molar
îi făcuse să uite pe moment de propriile necazuri.

Când încordarea a început să se atenueze,
din mulțime a răsunat o huiduială crâncenă.
În timpul reprezentației, nu întotdeauna s-a reușit
întoarcerea pe neobservate a scândurii ca, spre uimirea
la unison a publicului, de la potopul de lovituri aplicate păpușii
să pocnească cartușele-vezici de porc cu sângele de vită șiroind.

istoria răului / turul

Lebăda de majolică e decepție. Deși, în poveste,
barca eroului e adusă la țărm de-o pasăre,
după două războaie pierdute parcă nu e
totuși mitul ideal pentru înflorirea
simbolurilor unui ținut.

Animalul marcat e esențial: se poate broda
cu aur pe mătase roșie, pe husă de scaun,
pe cuverturi, ceea ce, peste secole, va putea
dobândi același impact concludent la capitolul câștig
pentru cafenelele cu brânză și industria de lactate.

Iată turul. Pe site fiecare cameră dispunea
de timp nemărginit, dar acum ne străpung
timpanele cu audioguide-ul. Lianele sufocante ale patului,
ornamentele excesive ale tapițeriei – senzația
că ți se strecoară goticul sub piele.

Dacă putem alege între pietate și masacru,
războiul să-l exilăm în tablouri.
Dar dacă va trebui să alegem între mamă și pădure,
să ne crească cea cu empatie mai puțină.

Iată și sala cântăreților; chiar îndărătul ei
bucătăria cu cuptor încastrat și scurgere specială
pentru pești. Să lăsăm magazinul de suveniruri.
Să plecăm înainte să apună soarele
din simbolul răstălmăcit.

istoria răului / recartografierea lumii cunoscute

În locul lui tata, tată mi-a fost turnul.
Hegemonia scaldă zidurile bastioanelor.
Asemeni unui profil uman sever, îi recunosc
balcoanele maure după proeminențe.

Despre tinerețea mea puține se știu. Așa cum cerea epoca,
am studiat matematică și navigație maritimă.
Pentru prelungirea degetelor mele arătătoare
au pornit linii ajutătoare spre limanul, însușit,
al comerțului cu mirodenii.

Pe douăzeci noiembrie un roi de nume
s-a încins, devansând așteptările.
În timp ce noi ocoleam Capul Bunei Speranțe
sub steag portughez, Leonidele
au zugrăvit orizontul în turcoaz.

Ce mai contează concesiunea, moșia sau titlul de cavaler
când în Mozambic poți boteza un râu după cupru?
Ce – patru sute de femei și copii arși până la cenușă,
dacă poți înălța pe catarg o eră nouă,
mai profitabilă?