c
reditorial
Două tabere
Progresul umanității nu este un dat. Lăsat de izbeliște de către societate/stat, omul cade pradă celor mai elementare instincte de supraviețuire.
La împlinirea a patru ani de război în Ucraina, am participat la un miting de protest. Au fost acolo ucraineni refugiați în Constanța, majoritatea femei, copii, adolescenți. Printre ei și un bărbat tânăr în cârje, fără un picior. La postarea de pe facebook, am primit și 25 de laughing emojis. Acești 25 de oameni râdeau de mine și de cei prezenți la un miting împotriva războiului și invadatorului rus. Am simțit revoltă și impulsul de a-i insulta pe cei care râdeau de distrugerile și crimele din Ucraina, care-l admiră pe dictatorul Putin, iar la o adică s-ar face slugi la ruși, care declară că le pasă de patria lor, dar la o adică nu s-ar simți datori să o și apere. Și nu, nu sunt cu toții așa-numiții boți. Și nici nu mă refer doar la reacțiile la postarea mea, ci la un consistent și paradoxal curent de opinie contra ucrainenilor invadați și în favoarea invadatorilor ruși, curent ilustrativ pentru o etapă a umanității denumită eufemistic a „post-adevărului”.
a
rtistocrat
a
rhitect
Topografii personale. Depliind arhitectura în fotografia Magdei Fulger
Cam cu un sfert de secol înainte de triumful fotografiei digitale, filozoful ceho-brazilian Vilém Flusser a fost printre primi profeți care ne-au avertizat că „fotografia este pe cale să devină dintr-un obiect postindustrial informație pură” (Flusser, 2003: 105). Revelația din camera obscura avea să se depărteze de pictura pe care a înlocuit-o parțial și, simptomatic pentru noua epocă, avea să devină o artă mai degrabă contabilă, algebrică.
i
nterviu
Poezie facilă sau poezie cu tâlc? – Interviu cu Andrew Davidson-Novosivschei
Se spune despre scriitorii care aleg să se exprime într-o altă limbă decât cea nativă că dobândesc un fel de mecanism de apărare împotriva balastului lingvistic, iar textele lor capătă mai multă greutate semantică. Un poet care a ales să scrie nu doar în engleză, ci și în română este Andrew Davidson-Novosivschei, profesor și traducător, venit din Arizona în București din 2015. Publică poezie în Poesis International, Tribuna, Apricity Press, Poetic Stand și altele. În 2024, Andrew Davidson-Novosivschei a debutat editorial cu un volum de poeme în limba română, intitulat Inimă leneșă și publicat la Dezarticulat Books, restituind un imaginar poetic jucăuș, ritmat de inteligență artistică și de poeme scurte și simple doar în aparență.
t
ext pistols
c
ronice
Călătorie la capătul zilei
Titlul romanului este o operațiune de dislocare a sensului și de anulare a oricărei prezențe stabile. La prima lectură, pare o formulă paradoxală: „ultima zi” sugerează un sfârşit absolut, o limită ontologică, momentul în care totul se încheie; dar adjectivul „nouă” o suspendă, o golește de gravitate, o transformă în ceva recurent, serial, aproape banal.
Viitorul policier-ului românesc
Toată viața, adică toată viața mea de adult, am umblat îmbrăcat la fel: blugi, tricou, adidași. Mă rog, vara mai puneam șapcă și blugii erau d-ăia retezați la genunchi, dar atât. Așa-mi place mie să-mbrac! Numai că în viață nu face omul doar ce-i place.
Jazz-critic-fiction despre poeți aproape secreți
Iei o mamă, o închizi în Casa Big brother, iei o mamă cu doi copii, mai mici sau mai mari, intri în visul ei existențialist (visul suedez, ca și visul american, există, marcă Ikea!), cu tot cu Ibsen, ceva Bergman, poate și Kierkegaard, nordic și el, așa, ca posibili tați absenți – și te uiți la ea ca un tată-Montgolfier, balon cu aer cald…
a
rta la perete
Florentin Sîrbu „se cuibărește” la Muzeul Țăranului
Florentin Sîrbu, cu o formație de ceramist, este un artist complex, care se exprimă în diverse medii, astfel că expoziția a inclus deopotrivă pictură, colaj, ceramică și instalație. Noțiunea de cuib a constituit nucleul conceptual în jurul căruia s-a construit demersul artistic. În viziunea lui Florentin Sîrbu, cuibul capătă două semnificații antagonice: pe de o parte, simbolizează zona de confort pe care o numim „acasă”, loc al refugiului ideal, iar, pe de altă parte, este asociat ideii de colivie, de carceră în care suntem constrânși să trăim. După cum sugerează și titlul expoziției, dincolo de aceste conotații legate de spațiul fizic, cuibul funcționează și ca metaforă a spațiului psihic, fiind astfel echivalat cu propriile gânduri, cele care pot deschide calea maximei libertăți sau, dimpotrivă, creează premisele retragerii în universul interior și ridică zidurile autoizolării.
a
telier de traducere
Wallace STEVENS
Wallace Stevens (1879-1955) a fost un important poet modernist american, cu studii la Harvard și la New York Law School. Printre cele mai cunoscute volume de poezie ale lui Stevens se numără Harmonium (1923), Ideas of Order (1936), The Man with the Blue Guitar (1937), The Auroras of Autumn (1950). Pentru Collected Poems, apărută în anul dinaintea morții, a primit Premiul Pulitzer pentru Poezie și National Book Award for Poetry.
Enormi STATIONIS
Enormi Stationis (n. 1983) este pseudonimul lui Bartosz Radomski, absolvent de Filologie clasică la Universitatea din Varşovia, istoric al ideilor, poet şi traducător din literatura clasică și literatura română. Este doctorand al Institutului de Studii Clasice de la Universitatea din Varşovia, membru al Asociaţiei Filologice din Polonia și membru al Asociaţiei Autorilor Polonezi. Poeziile sale au apărut în numeroase antologii şi reviste de poezie.
m
elo
Sava Pădureanu – un muzician lăutar din alte vremuri
În timpul vechiului regim, lăutarii au trăit o dublă existență. Pe de o parte, erau un element important în vitrina culturală a statului prin meșteșugul cu care interpretau muzica. Pe de altă parte, regimul comunist îi marginaliza pe criterii etnice, fiind atenți la felul în care își trăiau viețile.
s
tem
Scurte considerații despre timp (XXXVI)
Am găsit un articol scris de Stefano Profumo, profesor la UC Santa Cruz, având titlul „What if dark matter came from a mirror universe?” și publicat în jurnalul Physical Review D. Acest studiu, menționat recent și de ScienceDaily, schimbă fundamental perspectiva când privim universul nostru…
a
ctualitatea
Rubrici
Arhivă tipar
p
elicule
Cronica unei iubiri (dez)lănțuite
Titlul e înșelător, ceea ce urmează să citiți nu este o cronică, ci o scrisoare de dragoste către Muzeul inocenței, cartea în care am citit cea mai frumoasă descriere a sărutului și cele mai dureroase și amănunțite relatări ale suferințelor din iubire.
Natură moartă cu oameni morți pe dinăuntru
Am fost la premiera filmului Un loc sigur, debutul în lungmetraj al prozatoarei Cecilia Ștefănescu pentru ca tu să nu trebuiască să o faci prea curând. Că nu-mi imaginez profilul spectatorului ideal, care să nu fi ieșit răvășit, descumpănit și realmente confuz de la el. Cu impresia că a văzut mult prea multe pentru cât a înțeles, dacă era ceva de înțeles.
f
otograme
d
ebut
Mara MIHAI
Mara Mihai (n. 2001, Constanța) este absolventă a Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București și masterandă la CESI (Centrul de Excelență în Studiul Imaginii). Scrie poezie din 2020, de-a lungul timpului publicând texte în diferite reviste și platforme literare, precum și în antologia Aripile cenușii ale păsărilor pe liniile de înaltă tensiune (Mornin’ Poets II) (Brumar, 2024).