O țară în slujba impostorilor
Într-o țară în care piața de carte este la pământ, comparativ cu oricare alta din Uniunea Europeană – per total, proporțional cu populația, pe orice indicatori și orice criterii vreți dumneavoastră –, este un comic paradox că a ajuns o modă, o cutumă campania electorală prezidențială prin cărți „scrise” de candidat. Sau care vor fi scrise. Este așa o perversă bătaie de joc să te faci că tu crezi și să vrei să-i faci și pe alții să creadă că o persoană categoric lipsită de posibilitatea de a lega două vorbe coerente și pentru care a fost pusă în operă o mizerabilă farsă juridico-polițienească ca să-i ascundă plagiatul din teza de doctorat ar fi capabilă să scrie o carte, pe orice subiect, dar mai ales una memorialistică. Sau poate ar trebui să spun autohagiografică…