Revista Tomis

Poate sunt doar eu dar, de la un ciclu al alegerilor la altul, campaniile electorale devin tot mai insipide, cu o atractivitate ce tinde spre zero. Asta nu se traduce obligatoriu în numărul de alegători prezenți la urne, după cum s-a văzut la cel mai recent exercițiu democratic. Alegerile au fost terne, alegătorii în număr crescut. Mă gândesc, însă, că această recentă caracteristică a perioadei electorale ar trebui să ne bucure. Simt că circul politic ne-a mâncat prea mult din vieți după 1990 și, poate, a venit momentul unei maturizări sociale care să-i dea fenomenului locul cuvenit. Politicianul ar trebui să-și găsească identitatea în galeria personajelor lipsite de culoare și interes monden, întrucât valoarea sa socială provine din competență politică și administrativă, iar nu din panglicile pe care le scoate pe nas, spre deliciul vinovat al unora dintre noi.

Poate sunt doar eu dar, de la un ciclu al alegerilor la altul, campaniile electorale devin tot mai insipide, cu o atractivitate ce tinde spre zero. Asta nu se traduce obligatoriu în numărul de alegători prezenți la urne, după cum s-a văzut la cel mai recent exercițiu democratic. Alegerile au fost terne, alegătorii în număr crescut. Mă gândesc, însă, că această recentă caracteristică a perioadei electorale ar trebui să ne bucure. Simt că circul politic ne-a mâncat prea mult din vieți după 1990 și, poate, a venit momentul unei maturizări sociale care să-i dea fenomenului locul cuvenit. Politicianul ar trebui să-și găsească identitatea în galeria personajelor lipsite de culoare și interes monden, întrucât valoarea sa socială provine din competență politică și administrativă, iar nu din panglicile pe care le scoate pe nas, spre deliciul vinovat al unora dintre noi.

Cristian TEODORESCU

Amed era de părere că și tata trecuse prin patul femeii cu agenda. Petre începuse și el să bănuiască chestia asta. Mie și lui Petre nu ne convenea deloc ideea, chiar dacă Amed credea că tipa îl sedusese pe tata. Din obișnuință sau fiindcă voia să creadă că mai avea cârlig la bărbați. Cum dracu′ să facă treaba aia cu o babă? Asta îl enerva pe Petre. Pe mine mă înspăimânta. Nu mi-o puteam închipui pe Surugiu aia decât moartă, cu capul spart și plină de sânge, ca-n pozele din ziare, de-mi venea să vomez că tata se încoțopenise cu ea. Petre mi-a zis că sunt tâmpit. Asta fusese înainte. Dar și el își aducea aminte de pozele alea. Nu ne venea s-o întrebăm pe mama dacă se prinsese că. Nici nu știam cum. Ar fi fost aiurea. Așa că Petre mi-a zis că nu era treaba noastră, însă într-o seară l-a întrebat din nou pe Câinele nostru de agenda moartei. Tata era la el în cameră, în fața computerului. I-a zis că văzuse poate o agendă, dar nu era sigur. Nu se ducea la ea acasă ca s-o spioneze. „Îți plăcea de ea?” l-a râcâit Petre. Câinele, cu nasul în computer: „Era cultă…Am treabă!”

Based on a true story – Irina Dragomir

Irina Dragomir este deja cea mai cunoscută studentă a profesorului ei, artistul Alexandru Rădvan, a cărui expoziție personală, intitulată Piele pe piele, a avut loc la începutul acestui an, la Muzeul de Artă Constanța. În logica unei continuități a demersului artistic, după perioada de studii la UNArte București, unde lecția mentorului ei a fost bine asimilată, Irina și-a urmat pasiunea, iar, în urma întâlnirii providențiale cu Ioana Ciocan, directoarea Art Safari din București, cea care a numit-o „super-steaua artei contemporane din România”, a avut loc și prima expoziție personală de mare vizibilitate, în 2022, întreg Pavilionul de artă contemporană fiindu-i dedicat. 

Based on a true story – Irina Dragomir

Irina Dragomir este deja cea mai cunoscută studentă a profesorului ei, artistul Alexandru Rădvan, a cărui expoziție personală, intitulată Piele pe piele, a avut loc la începutul acestui an, la Muzeul de Artă Constanța. În logica unei continuități a demersului artistic, după perioada de studii la UNArte București, unde lecția mentorului ei a fost bine asimilată, Irina și-a urmat pasiunea, iar, în urma întâlnirii providențiale cu Ioana Ciocan, directoarea Art Safari din București, cea care a numit-o „super-steaua artei contemporane din România”, a avut loc și prima expoziție personală de mare vizibilitate, în 2022, întreg Pavilionul de artă contemporană fiindu-i dedicat. 

Mihai Chirilov despre TIFF.23, filme și ginuri bune

În 2002, Tudor Giurgiu și Mihai Chirilov au fondat Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF), care a devenit cel mai important festival de profil din România și chiar din estul Europei. Datorită TIFF, Cluj-Napoca face parte din 2021 din rețeaua UNESCO City of Film. 

Dincolo de secțiunile competiționale (lungmetraj ficțiune și lungmetraj documentar), TIFF propune publicului și cele mai premiate filme ale sezonului (196 titluri), selecție completată de restrospective ale celor mai importanți cineaști din lume (anul acesta sunt celebrați Daniele Luchetti, Ryûsuke Hamaguchi și Claude Sautet), o secțiune dedicată copiilor și educației cinematografice (EducaTIFF), primul Focus Japonia din istoria festivalului (ocazie cu care s-au pus la cale și ateliere de Manga, Ikebana, Origami și ceremonia ceaiului) și o multitudine de evenimente conexe: conferințe de presă, întâlnirile TIFF Lounge, expoziții, workshopuri, concerte, petreceri și serate sociale.

Jack COOPER

Jack Cooper este poet și om de știință, specializat în cercetarea biomedicală. Proiectul educațional al Poetry Society, We Are Cellular, folosește poezia sa pentru a explora biologia celulară și metafora. Volumul său de debut, Break the Nose of Every Beautiful Thing, a primit în 2022 Premiul Eric Gregory și a văzut lumina tiparului în 2023, la Doomsday Press din Edinburgh. Trăiește la Londra.

Phillip ZHUWAO

Phillip Zhuwao (1971-1997) a fost un poet din Zimbabwe cu rădăcini în Barotseland (regiune din Zambia clar individualizată etnic, ce caută să obțină independența) și Mozambic (pe linie maternă). Precoce și autodidact, a murit înainte să împlinească 27 de ani, iar poezia sa a văzut lumina tiparului după mai bine de două decenii: Sunrise Poison fusese încheiată în 1996, dar a apărut de-abia în 2018, în Africa de Sud.

Neizvestnaya

„Dacă voiam să plac tuturor, mă nășteam cartofi prăjiți” – așa sună înțelepciunea populară, și zău dacă înțelepciunea asta n-are dreptate, deși mie nu-mi plac cartofii prăjiți (și nici lui Bogdan Crețu, dar asta-i secret!). Cu atât mai mult e-adevărat în cazul cărților: nu există cartea aia care să placă la toată lumea. Păi, dacă nici Biblia n-a reușit acest tur de forță, atunci ce să mai vorbim de cărticelele noastre, ale pălmașilor literaturii? Nu se poate și nu se poate!

Influența artei în știință și a științei în artă (II)

Reîntorcându-ne la pleiada de artiști care au creat o breșă în tradiționalismul artistic de până la ei, volumul este deosebit de valoros în informații cu privire la modul în care artiști precum Gustav Klimt și Egon Schiele s-au inspirat din conceptele freudiene ale sexualității, represiunii și inconștientului în lucrările lor, creând reprezentări vizuale izbitoare și bogate psihologic ale experienței umane, și, implicit, a dat curs și influenței ideilor psihanalitice …

Un „erez” eco-sensibil

Cred că nu întâmplător începe Sentimentul naturii (Casa de Editură Max Blecher, 2023), cel mai recent volum al lui Florin Dumitrescu, cu un rescris Crez: rugăciunea de temelie e reformulată în Antropocen în acord cu infuziile eco-sensibile, panteiste, care devin gestul întemeietor al unui eco-Orfeu în stiren, de secol XXI. A „rescrie” cu conștiința strategiilor postmodernismului, după postmodernism, însă cu substraturi și scopuri specifice sensibilității post-umane, post-antropocentrice, etc.,

Challengers: Tie-break-ul unui triunghi amoros

Challengers (2024), regizat de Luca Guadagnino și scris de Justin Kuritzkes , este o dramă romantică în care se întrec ego-urile a trei tineri talentați și pasionali care duc tenisul de pe teren în viața lor privată și se aduc împreună la orgasm. 

Acești tineri tenismeni cu alură de staruri sunt pregătiți să devină cei mai buni în lumea sportivă, să devină adevărații campioni, să cucerească lumea cu pasiunea lor imbatabilă, doar că viața e imprevizibilă și are alte planuri pentru ei. Cu toate acestea, conexiunea dintre ei rămâne una adâncă, ajungând cu timpul să-și joace visceral intimitățile, fiind dispuși să sacrifice orice doar ca să iasă la final câștigători.

Frank Zappa sau diversitatea în muzică

De-a lungul istoriei muzicii au existat mai multe categorii de muzicieni în funcție de preocupările lor. Una dintre aceste categorii îi reprezintă pe  muzicienii care au preferat să-și canalizeze eforturile creative într-o anumită direcție pe care au încercat să o dezvolte, căutând provocări noi și din ce în ce mai dificile. De asemenea, au existat și muzicieni care au folosit surse de inspirație și influențe în direcțiile pe care s-au concentrat iar acest lucru a funcționat foarte bine. Însă una dintre cele mai descurajante, mai grele și chiar mai sigure căi sortite eșecului va rămâne cea în care interpretul ori compozitorul a încercat să meargă pe cât mai multe direcții posibile. Aceasta este calea pe care a urmat-o Frank Zappa.

Scurte considerații despre timp (XVII)

Ce s-a întâmplat cu John von Neumann? Cum de a murit așa tânăr?

Totul are legătură cu perioada în care a fost implicat în proiectul bombei atomice. Iradierea la care singur s-a supus pentru a fi sigur ca explozia va avea cel mai puternic efect, faptul ca era interesat de distribuția materialului radioactiv in interiorul bombei, a condus în timp la un cancer de prostată cu multiple metastaze.
Părerea mea personală este că, deși toți erau de acord că este excepțional în matematică, fizică, matematică-aplicată, etc., a primit prea puțină recunoaștere oficială. Nu a obținut premiul Nobel în fizică deși edificarea teoretică a mecanicii cuantice putea să fie un argument.

Ana-Maria OLTEANU

Ana-Maria OLTEANU (n. 2005) este absolventă a Liceului Greco-Catolic „Timotei Cipariu” din București și se află în pragul admiterii la Litere. În 2023 a luat premiul I la concursul de poezie pentru elevi „Gellu Naum”, iar în 2024 a citit la ediția 300, aniversară, a Institutului Blecher

Rubrică susținută de

logo-DB-simplu-orizontal

Două cărți gastronomice recente altfel 

După doi ani prolifici pentru industria de profil și 2024 se arată la fel de generos. Cărțile culinare românești nu mai sunt doar de rețete: au apărut monografii, lucrări de doctorat, memorii și chiar versuri cu tematică gastronomică.