Revista Tomis

Un fluierat în biserica Patriotului Naționale

Am citit, fără surprindere, cum s-a revărsat o basculantă de ură peste o colegă din presă care și-a permis să aducă aminte publicului, de ziua Poetului, că era antisemit, xenofob și anti-european. Așa, fără nuanțe, fără bemoli. Pentru limitarea entuziasmului idolatru de Ziua Culturii Naționale. Un fel de fluierat – nu știu cât de oportun, dar nu ne punem problema oportunității când e vorba de libertatea de exprimare – în biserica „Patriotului Naționale”, deja inflamat în contextul aurist. Sunt sigură că s-a și așteptat la o astfel de reacție, pentru că jurnalistul este cetățeanul cel mai informat din țara asta, deci la curent cu toate dejecțiile ce pot fi vehiculate pe rețelele de socializare. 

Văzând pe net cartea „Chestiunea evreiască”, la care trimitea printr-un link jurnalista respectivă, m-a amuzat foarte tare formularea editorilor (cred că a lor – prezentarea cărții pe diverse site-uri nu e semnată): „La mai bine de 150 de ani de la nașterea Luceafărului poeziei românești, suntem, credem, pregătiți sa receptăm cu obiectivitate mesajul eminescian în lumea adevărului, plasând afirmațiile sale, atât în ansamblul operei, cât și al realității social-politice a vremii, care le-a generat”.

Evident că nu suntem pregătiți și nu vom fi niciodată.

Citește mai mult »

Despre puterea lui Dragoș-Radu Dumitrescu

Dragoș a fost bun cu această lume, avea o candoare în redarea ei, chiar și atunci când o epura până la sublimare, când desființa dur mediocritatea, când destabiliza confortul celorlalți. Ne-a arătat cum intenția lui era una superioară de la care el nu a făcut rabat.

Dragoș e calul alb, calul alb care aleargă când se destramă lumea, e câinele cu umbra de cal, e câmpul de ciulini în lumina difuză.

Dragoș a curbat orizontul ca o colină. Dragoș a pus rama portretului tău lângă, să te prindă frumos, să nu te taie acum. A pus paharul de apă exact unde ai nevoie.

Continuă articolul »

Qui sera, Sara

Vlad și Sara. Robert și Maria. Iancu și Magda. Ștefan și Rada. Acestea sunt cuplurile cu care se joacă Bogdan Crețu în al treilea roman al său, Mai puțin decât dragostea (Polirom, 2023) și despre această joacă am câteva lucruri de zis. Unele chiar de bine (foarte puține; nu e pedagogic să lauzi autorul, că-l strici!). 

Ștefan a fost deținut politic în vremea lui Dej. La fel ca majoritatea deținuților politici de atunci, nu făcuse niciun fel de politică, ceea ce pentru torționarii din universul concentraționar românesc n-avea importanță;

Continuă articolul »

Visează roboții poeți electrici?

Cred că Alessandro Baricco ar putea scrie un roman cu Bogdan-Alexandru Petcu personaj (BAP, mai jos!). Alt personaj este… chiar cartea sa de debut, transcender (Charmides, 2022). Și nu numai pentru că, la p. 28, „Cineva în cameră citește Novecento,/ iar viața curge lină/ ca întotdeauna./ Și nimic n-are sens pentru nimeni.” Este finalul poemului „Chipsuri coreene dulci-picante”, dintr-o carte reprezentativă pentru satul global în care trăim, oarecum devastat de revoluția digitală (care a și născut fără chinuri Satul), acum tensionat de eternul Război Mondial upgradat cu conflictele din Ucraina și Gaza,

Continuă articolul »

Cuibul din inima Jelei

Deschid cu teamă cărțile semnate Doina Jela, pregătindu-mă mai mult de suferință decât de emoția estetică obișnuită. Miza literaturii Jelei Doina[1] este, pentru mine, aprioric, una înaltă. M-am obișnuit să gândesc că lectura cărților ei este aproape o datorie, iar intrarea în acest univers este, pe lângă privilegiu, și asumarea unei responsabilități și a unei dureri. Pentru că este universul unei scriitoare care știe aproape totul despre mediul concentraționar românesc din comunism, a petrecut mii de ore în arhive și alături de supraviețuitori, de victime și de călăi,

Continuă articolul »

Altfel de meditații în imponderabil

Volumul care a încheiat anul 2023 cu mult optimism pentru poezia bucureșteană este semnat de Ligia Keșișian, care publică Anul tigrului de apă la Casa de Editură Max Blecher după Miss Houdini (2019) și debutul său din 2017, Mici cutremure, ambele apărute la editura Charmides.

Într-o fotografie la minut, poezia din această carte se aseamănă cu un act de observare a fluturilor, gata să te intimideze prin jocul unduirilor biografice și tramele sensibilității clamoroase.  

Volumul-plachetă este unul al vârstelor care se intersectează mefistofelic,

Continuă articolul »

Existența ca o cascadă

„Probabil că umanitatea nu-și pune cu adevărat probleme decât atunci când când le poate rezolva.”

Cunoscut publicului obișnuit cu reflectarea asupra rolurilor comunicării interpersonale și de gen, precum și a studiului structuralismului francez (și nu numai), filozoful și eseistul Aurel Codoban ne propune să ne aplecăm atenția asupra sentimentului straniu al vieții, într-un volum de eseuri publicat în 2023, la editura Școala Ardeleană, în colecția Cărți-eveniment. Ceea ce ne este așezat sub privire (exterioară și interioară) nu reprezintă unele dintre cele mai ușoare activități intelectuale,

Continuă articolul »

Apophrades și metafizica doliului

Cel mai recent volum de poezie al lui Radu Vancu, Kaddish (Casa de Editură Max Blecher, 2023), cuprinde nu atât o serie de texte ce au același punct de pornire pe care cu ușurință l-am putea caracteriza ca impresionant, cât o poveste în sine, contrapunctată printr-o serie de inserții cvasi-teoretice. Povestea, înrudită la nivel ideatic cu romanul omonim al lui Leon Wieseltier, îl urmărește pe Rádnoti Miklos, executat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, împreună „cu carnetul/ în care și-a notat ultimele poeme găsit în buzunar după ce/ a fost deshumat din groapa comună în care-l aruncaseră/ naziștii” și pe soția sa,

Continuă articolul »

Nikola Madžirov în dialog cu Cristina Drăghici

Nikola Madžirov (n. 27 mai 1973, Strumica) este poate cel mai cunoscut poet macedonean al ultimului sfert de veac, scrisul său căpătând o largă recunoaștere internațională după cărțile care i-au apărut în traducere în întreaga lume, dar mai ales după apariția antologiei Remnants of Another Age (2011) în spațiul anglo-saxon. Poet profund, cosmopolit și interogativ, continuând o tradiție a marilor teme și explorări ce dau un sens superior artei, adesea contradictorii, a cuvântului scris, Madžirov a avut anul trecut o bursă Traduki la București, unde a stat câteva săptămâni în rezidență, iar un grupaj din poezia sa a apărut în numărul 14 / decembrie 2023 al revistei Tomis. Cu extraordinara sa capacitate de a empatiza și cu întinsa cultură pe care o pune la treabă în orice chestiune o abordează, orice dialog cu Nikola Madžirov poate deveni un prilej de reflecție și de celebrare a puterii poeziei, așa cum o dovedește și interviul pe care i l-a luat Cristina Drăghici. (Claudiu Komartin)

Continuă articolul »
tp-icon

TEXT-PISTOLS

Silviu GONGONEA

Când mă întorc acasă

Ne-am mutat și cerul are altă culoare
ne-am găsit o casă un loc ne-am regăsit
finețurile gesturilor domestice
șlefuite în ani
Fetița noastră a crescut și ochii ei
au rămas albaștri
Poți iubi poți dărui fără să ceri nimic înapoi
poți trăi fericit
O coțofană dojenește câinele de sus de pe gard
în soarele oblic
ochii lui i se par strălucitori
lătratul lui se aude în tot cartierul de case
Noaptea e întuneric beznă la noi
când mă întorc acasă
aprind lanterna telefonului.

Paul MIHALACHE

Istoria lui FDP

(fragment)

Iulian Ghervas este regizor de film documentar.

Mihaela MUNTEANU

***

E o noapte friguroasă şi doar sânii mei sunt calzi
Îmi dau jos sutienul ca pe o a doua piele după ce
o mână străină face contururi pe fruntea mea
Acum visez
la un sat de la munte unde câinii aleargă liberi
Acum îmi spune
umbrele de pe jaluzele sunt un film
Acum se apropie de fața mea dar nu fac nimic
Calculez traiectoria serii
Duce înapoi acasă într-un pat rece
Am cerut o inimă frântă doar puţin
Am primit o inimă frântă în multe locuri

Încep să scriu cu cineva în minte
Continui singură eu nu mai am nevoie
de roți ajutătoare
Totuşi unele seri sunt grele
Aş vrea pe cineva ca o sobă pe care să-mi pun tălpile
Aş vrea pe cineva ca un bol cu apă caldă în care să-mi spăl mâinile
Aş vrea pe cineva ca o plantă cățărătoare care să crească în jurul meu
pe care înveți s-o îngrijeşti
greşind
Stau lângă oameni mari care se iubesc e ceva
ce nu am mai trăit până acum am stat doar
lângă oameni mari despre care am sperat că pleacă
Mă fac să mă gândesc
la Cineva care ar lua în mâini lumina
care ar citi cu voce tare
care ar mânca dragoste pe pâine
fără să i se facă rău

Nopţile au devenit mai calde şi sunt toată caldă
Privesc pielea ca pe ceva detaşabil
Întotdeauna am visat că nu sunt eu
Întotdeauna am fost eu
Cea mai mică inimă frântă
Cel mai mic organism rănit

Sunt la un sms distanță de toată lumea

***

Un site care arată adâncimile oceanului îmi spune
The deep sea can be a lonely place
dar
Even in those extreme conditions life finds a way to survive

asta sunt eu în cutia mea mică
care ar putea fi sub apă dar nu e
asta sunt eu sub pătura mea groasă
asta sunt eu simţind că niciodată
nu sunt destul
Dacă te uiți la mine îndeajuns poţi să vezi singurătatea
Sunt transparentă până la a-ți fi teamă
de atingeri
Mă gândesc la peştii prin care se vede tot
Mă gândesc la animalele cu pielea subțire
care stau liniştite sub pământul umed
departe de privirea tuturor
Dacă aş putea alege aş prefera
să nu te uiţi la mine
să nu mă asculți
Eu să
nu fiu aici
iar eu nu mă aflu
în nicio condiție extremă
E simplu – mă trezesc în fiecare dimineață doar cu
întrebările zilei de ieri
cu
aceiaşi oameni care nu țin la mine
dar care au pus mâna
doar din curiozitate
Până unde se poate
întinde transparența
Membrana asta cu multe vinişoare
microdrumuri bătătorite de câteva ace
La scara asta toţi putem fi
mai mari decât noi înşine

Asta sunt eu în cutia mea mică –
cum simt că nu o să fiu niciodată mare
toate procesele corpului în derulare
şi pământul poate fi un loc
la fel de singuratic

Even in those extreme conditions life finds a way to survive

***

Poate cer salvare şi cineva o să mi-o dea

O să mi-o trimită prin poştă
o să mi-o dea acasă la pachet
mototolită strivită dar poate cu drag
Nu o să mi-o arunce pur şi simplu

Poate ştiu de ce-am nevoie
Poate am căutat şi găsit
Cotloanele vieţii sunt înguste întunecate dar reuşeşti
să vezi ceva dacă te obişnuieşti cu întunericul

Scriu poezii despre toţi care au avut
o tentativă să se salveze pe ei
prin mine
Sunt sinceră pentru că nu ştiu să mint
Ei poate nu sunt şi trebuie să aflu eu

Există un peisaj psihologic pentru serile astea
cineva care mă ţine de mână
pentru că aşa vrea
iar pentru mine e prima dată când dorm
pe lumină

Poate cer eu salvare
poate n-o să mă salvez
nici eu

Lucian MERIȘCA

Să schimbi într-o zi un coşmar gri pe un vis cenuşiu 

Avea o figură de câine bun,

Daria MARUSEAC

sfinte fum de cactus ars

tu vrei să rămânem flămânzi
spune și rămânem
aici
prieteni cu ecoul
deschiși ca o cutie de chibrituri
scăpată printre degete
pe cimentul ud.

Andrei MĂJERI

Individual compus

(fragmente)

(Calmați-vă!) ești singur pe tot etajul și nimeni absolut nimeni nu mai este în clădire
te uiți la ceas
e 7.

Anca-Ioana CÂDĂ

schimburi (in)echitabile

soiuri de alabastru în cute carnale
siluetă-statuie printre exponatele palide ale fondului plastic
în apartamente de împrumut
tot ce-am făcut a fost să bâjbâi
cu mișcări bruște și plăgi înjunghiat-înțepate

în apartamente de împrumut oameni erudiți
se angajează în schimburi rudimentare
versuri de Ginsberg pe sex

nu vreau să citesc
mai tânăr mai iute mai capricios
ridurile mele în femeile mai în vârstă
care te-au interogat pe șest cu întrebări de oracol insipid
în apartamente de împrumut
refuzul în care în ultimul timp doar au zbierat sau
au zgâriat unii sau alții

vreau mâțe care schelălăie în ritual de împerechere
vreau să cioplesc bebeluși imaginari,

Arina GHEORGHE

5 milioane de ani de mers biped

constanța îmi aduce aminte de moarte
constanța e o mlaștină în care mi se împotmolesc picioarele
brusc 5 milioane de ani de mers biped degeaba
bine că m-a învățat unchi-miu să înot că altfel nu știu ce mă făceam
chiar dacă am plâns atunci
camera mea e vopsită albastru
pernele sunt albastre cu texturi ce mă suprasolicită senzorial
așternuturile sunt albastre și mult prea groase pentru anotimpul ăsta
pielea mea e prea groasă în general și mă strânge la extremități niciodată n-a crescut cu mine
pielea mea e albastră și am visat la stâncile din eforie
o să mă aducă valurile cu holeră până pe plajele absurd de late
până la un chioșc cu înghețată să îmi iau un magnum la mai mult de cinșpe lei
libertatea e dulce și constanța miroase a moarte
libertatea e mucegăită și algele se descompun la mal
ne maturizăm nu ne mai e scârbă să călcăm pe ele
pe ea?

Mitja DRAB

Mitja Drab (n. 1988, Ljubljana) este poet și doctor în fizică. A publicat două volume de poezie, al treilea fiind în pregătire la editura LUD Literatura.

Citește mai mult »

Mosab Abu TOHA

Mosab Abu Toha (n. 1993) este un poet, prozator și eseist Palestinian din Gaza, autorul volumului Things You May Find Hidden in My Ear: Poems from Gaza (Lucrurile pe care s-ar putea să mi le găsești în ureche: Poeme din Gaza, 2022). Toha este fondatorul Bibliotecii Edward Said, iar între 2019 și 2020 a fost visiting poet și bibliotecar în rezidență la Harvard.

Citește mai mult »

Mara Daria COJOCARU

Mara-Daria Cojocaru s-a născut în 1980, la Hamburg. Este scriitoare și profesoară de filozofie în Anglia. În afară cărților ei de versuri, Näherungsweise (Aproximativ, 2008), Anstelle einer Unterwerfung (În locul unei supuneri, 2016), Alle Register (Toate registrele, 2020) și Buch der Bestimmungen (Cartea clasificărilor, 2021), a scris despre imaginea corectă a ceea ce se numește un „oraș ideal“ (2012) și a mai publicat o „pledoarie pentru o etică pasională“, intitulată Menschen und andere Tiere (Oameni și alte animale, 2021).

Citește mai mult »

Charles Simic

Charles Simic (1938–2023) a fost un poet, traducător, editor și eseist american de origine sârbă. Născut la Belgrad, a emigrat cu familia în 1953 în Statele Unite ale Americii, unde a publicat peste 30 de volume de poezie, printre care The World Doesn’t End (1990, Premiul Pulitzer), Hotel Insomnia (1992), Walking the Black Cat (1996), Night Picnic: Poems (2001), Selected Poems 1963-2003 (2004) și My Noiseless Entourage (2005). A fost cel de-al 15-lea poet laureat al Bibliotecii Congresului SUA (2007) și a primit râvnitul premiu „Cununa de aur” la Struga în 2014. 

Citește mai mult »
arhitect

ARHITECT

„Hinterland” sau teritoriul de dincolo de oraș

Printre rarele cuvinte germanice compozite ce au intrat deopotrivă în vocabularul universal, dar și în Dicționarul Explicativ al Limbii Române, aparținând totodată terminologiei urbanistice, este cel de „hinterland”. Înseamnă tradus mot à mot teritoriul din spatele orașului, de dincolo de oraș,

PELICULE

„The Holdovers”: un trio neobișnuit de exilați

The Holdovers este o combinație ingenioasă de dramă și comedie, o poveste ce pare foarte familiară a trei oameni care rămân izolați într-o iarnă aspră a propriilor suferințe, fiind forțați să înceapă fiecare în parte un proces de vindecare, reușind să-și scoată capul din nămeții nefericirii.

În 1970,

Continuă articolul »

Frunze căzătoare și desuetudinea molipsitoare

În 2023, maestrul finlandez al melancoliei, Aki Kaurismäki, revine pe marile ecrane ale festivalurilor și sălilor de cinema cu Fallen Leaves (Frunze căzătoare), care a câștigat Premiul Juriului la Cannes, iar platforma de filme MUBI îi dedică o retrospectivă consistentă, cu peste 24 de scurte și lung metraje,

Continuă articolul »

MELO

in-icon

ICRE NEGRE

Rubrică susținută de

logo-DB-simplu-orizontal

Hai să o facem de oaie!

Alogenii limitează pe nedrept mâncarea dobrogeană la pește și derivate, indiferent că vorbim de cei de apă dulce sau cei din Marea Neagră. De la depărtare, ținutul pare populat cu pescari care de vreun secol încoace au învățat să profite și de peisaje și de apetența pentru scăldat a celorlalți. 

Continuă articolul »

Povestea mai puțin cunoscută a mărțișorului-monedă

Pasionații de tradiții, care doresc să afle povestea mărțișorului, simbol al primăverii, sunt așteptați până 10 martie la Muzeul de Artă Populară Constanța pentru a vedea expoziția „Mărțișoare din perioada Regalității”,

De vorbă cu artistul Alexandru Rădvan

Muzeul de Artă Constanța organizează duminică, 25 Februarie, de la ora 14:00, o întâlnire cu artistul Alexandru Rădvan, creatorul expoziției Piele pe piele,

fotograme

SATUL GLOBAL

Filmul ca o a doua viață: interviu cu Naomi Kawase

Naomi Kawase este unul dintre cei mai importanți cineaști ai momentului, a cărei notorietate depășește granițele Japoniei. Născută în Nara, Kawase a absolvit Colegiul de Fotografie din Osaka (în prezent Colegiul de Arte Vizuale Osaka), rămânând apoi pentru patru ani în corpul profesoral al aceluiași colegiu. A debutat în 1992 cu documentarul autobiografic Ni tsutsumarete (Embracing) despre căutarea tatălui pe care nu îl cunoștea. De altfel, începutul carierei în cinematografie se concentrează pe recuperarea și înregistrarea unor fragmente din istoria personală. Sunt teme extrem de intime asupra cărora va reveni într-un efort de a salva prezentul și a-și înțelege propria devenire: redefinirea ideii de familie și relația cu mama adoptivă care a crescut-o după divorțul părinților ei (Katatsumori,

Continuă articolul »

DEBUT