c
reditorial
Două tabere
Progresul umanității nu este un dat. Lăsat de izbeliște de către societate/stat, omul cade pradă celor mai elementare instincte de supraviețuire.
La împlinirea a patru ani de război în Ucraina, am participat la un miting de protest. Au fost acolo ucraineni refugiați în Constanța, majoritatea femei, copii, adolescenți. Printre ei și un bărbat tânăr în cârje, fără un picior. La postarea de pe facebook, am primit și 25 de laughing emojis. Acești 25 de oameni râdeau de mine și de cei prezenți la un miting împotriva războiului și invadatorului rus. Am simțit revoltă și impulsul de a-i insulta pe cei care râdeau de distrugerile și crimele din Ucraina, care-l admiră pe dictatorul Putin, iar la o adică s-ar face slugi la ruși, care declară că le pasă de patria lor, dar la o adică nu s-ar simți datori să o și apere. Și nu, nu sunt cu toții așa-numiții boți. Și nici nu mă refer doar la reacțiile la postarea mea, ci la un consistent și paradoxal curent de opinie contra ucrainenilor invadați și în favoarea invadatorilor ruși, curent ilustrativ pentru o etapă a umanității denumită eufemistic a „post-adevărului”.
a
rtistocrat
a
rhitect
Spațiul dintre noi
reziliență și memorie colectivă
În ultimii ani am descoperit tot mai multe știri despre studii și sondaje ce indică o creștere vizibilă a nostalgiei față de fostul regim socialist din România. Discursul public, dar și conversațiile cotidiene, sugerează o reevaluare afectivă a unei perioade care, curios, continuă să atragă simpatie inclusiv din partea celor care nu au trăit-o. Fenomenul este cu atât mai surprinzător cu cât traversează generații – nu se limitează la cei care au experiență directă a acelei epoci, ci apare și în rândul celor născuți după 1989.
a
nchetă
Fiecare dintre cei 28 de scriitori pe care i-am invitat, în calitate de cititori pasionați, să răspundă la ancheta din acest număr a oferit câte cinci recomandări dintre romanele și cărțile de proză scurtă apărute anul trecut. Dacă avem în vedere titlurile cele mai lăudate și mai populare ale lui 2025, proza românească pare a se găsi într-un moment fast, iar preferințele repondenților, puse laolaltă, oferă unui cititor căruia arealul îi este nefamiliar câteva sugestii binevenite.
t
ext pistols
c
ronice
Călătorie la capătul zilei
Titlul romanului este o operațiune de dislocare a sensului și de anulare a oricărei prezențe stabile. La prima lectură, pare o formulă paradoxală: „ultima zi” sugerează un sfârşit absolut, o limită ontologică, momentul în care totul se încheie; dar adjectivul „nouă” o suspendă, o golește de gravitate, o transformă în ceva recurent, serial, aproape banal.
Viitorul policier-ului românesc
Toată viața, adică toată viața mea de adult, am umblat îmbrăcat la fel: blugi, tricou, adidași. Mă rog, vara mai puneam șapcă și blugii erau d-ăia retezați la genunchi, dar atât. Așa-mi place mie să-mbrac! Numai că în viață nu face omul doar ce-i place.
Jazz-critic-fiction despre poeți aproape secreți
Iei o mamă, o închizi în Casa Big brother, iei o mamă cu doi copii, mai mici sau mai mari, intri în visul ei existențialist (visul suedez, ca și visul american, există, marcă Ikea!), cu tot cu Ibsen, ceva Bergman, poate și Kierkegaard, nordic și el, așa, ca posibili tați absenți – și te uiți la ea ca un tată-Montgolfier, balon cu aer cald…
a
rta la perete
Miron Agafiței: Ferestre către o lume interioară @ Muzeul de Artă Constanța
În data de 5 februarie 2026,la Muzeul de Artă Constanța (spațiul de la ultimul etaj) a avut loc vernisajul expoziției de pictură Ferestre către o lume interioară a artistului Miron Agafiței. Expoziția l-a avut curator pe principele Șerban Dimitrie Sturdza – un apropiat al artistului și al orașului nostru, de care se simte foarte legat, după cum a mărturisit. Alături de domnia sa, în deschiderea evenimentului au luat cuvântul cunoscutul critic de artă Doina Mândru și directoarea muzeului, Lelia Rus-Pîrvan.
,,Muzeul din depozit” la Santander. Corpul feminin între mit și rezistență în grafica românească din perioada comunistă
,,Corpul feminin între mit și rezistență în grafica românească din perioada comunistă” este expoziția Muzeului de Artă Constanța, deschisă în 25 februarie, la sediul guvernului în Comunitatea autonomă din Cantabria, Spania, în parteneriat cu ICR Madrid. Evenimentul se desfășoară sub patronajul Ambasadei României în Regatul Spaniei și face parte din seria evenimentelor care celebrează 140 de ani de relații diplomatice între România și Spania.
a
telier de traducere
Sara FABJAN
Sara Fabjan (n. 1992) încearcă să găsească echilibrul între știință și literatură, fiind licențiată în psihologie, a terminat un masterat în științe cognitive, iar momentan este pe cale să încheie un doctorat în psihologie. A făcut parte din redacția revistei literare Novi zvon din Ljubljana, care ulterior și-a schimbat numele în Nebulae. Volumul ei de debut, Zaroletano [Cu oblonul tras], a apărut în 2023.
Robert BRINGHURST
Robert Bringhurst (n. 1946) este un reputat poet, traducător, profesor și expert tipograf canadian. Născut la Los Angeles, a studiat arhitectură, lingvistică și fizică la MIT și literatură comparată și filosofie la Universitatea din Utah. A predat literatură, istoria artei și istoria tipografiei la mai multe universități.
m
elo
Celia Cruz – regina muzicii salsa
Genul de muzică salsa a apărut în America Latină și își trage originile din alte genuri cum ar fi cha-cha, bolero, rumba, mambo sau jazz. Din punct de vedere cultural este un melanj între influențe preponderent cubaneze dar și puerto ricane care se regăseau în New York în anii 1970. La dezvoltarea sa a contribuit foarte mult și legătura cu muzicienii din Cuba. Ar mai fi de menționat faptul că Republica Cuba este cea mai mare insulă din Caraibe iar capitala este Havana.
s
tem
Ettore Majorana — Prezență și absență în același timp
Problema nașterii mecanicii cuantice a fost discutată în episoadele anterioare ale acestei rubrici și poate fi identificată cu un moment precis din istoria fizicii: acela în care Max Planck reușește să deducă o formulă a radiației spectrale a corpului negru, în funcție de lungimea de undă, al cărei grafic reproduce cu o fidelitate surprinzătoare rezultatele experimentale.
a
ctualitatea
Rubrici
Arhivă tipar
p
elicule
(Ne)fericiri mai mari sau mai mici
O familie este cel mai mic grup social care împărtășește valori și atitudini, principii și idealuri. Când încetează să mai fie o familie un astfel de nucleu? Structurată în trei părți, ligaturate tematic, pelicula Father Mother Sister Brother (2025), în regia lui Jim Jarmusch, restituie un vid de comunicare între generații, din perspective diverse, uneori copleșitoare. Filmul explorează dinamica relațiilor dintre părinți și copii (copiii nemaifiind dependenți de propriii părinți), iar contextele în care funcționează îi îndepărtează ad infinitum de lumea de care s-au desprins.
Unele personaje se mai hrănesc din amintirile din copilărie, altele au abandonat demult peisajul blurat al acelei lumi aureolate, din care supraviețuiesc parțial emoții (adesea negative, în tot cazul, tulburătoare, legate de propria identitate și de frustrări prelungite în viața adultă) și irizări încețoșate ale unei existențe care se încăpățânează să reziste timpului neiertător.
