Revista Tomis

revistă de cultură

Încă un Paște ne găsește dezbinați, suspicioși, temători-sastisiți, deși dacă ne gândim la momentele prin care treceam acum exact patru ani, când grație unor decizii de un absurd total (pentru care nu a răspuns și nu a plătit nimeni), am trăit câteva luni cu adevărat distopice (iar asta s-a adăugat la o psihoză răspândită pe scară largă, ce s-a dovedit cu mult mai malignă decât pandemia care a generat-o), da, s-ar zice că nu-i chiar atât de rău. „Noul normal” sau „noua normalitate” despre care se vorbea în 2020 ne-a intrat pe sub piele și ne-a îmbolnăvit durabil…

Pianistul Nil Mladin (și) despre muzica lui Messiaen

Nil Mladin, cel mai recent câștigător al bursei „Moștenitorii României Muzicale”, propune pentru seara de 6 iunie la Sala Radio un program care mi-a atras atenția: Sonata op. 53 Waldstein de Ludwig van Beethoven, 7 fantezii Op. 116 de Johannes Brahms și Le baiser de l’Enfant Jésus de Olivier Messiaen.

Vrând să văd ce-i cu el, am aflat doar că e absolventul Colegiului Național de Muzică „George Enescu” din București și al Academiei Regale de Muzică din Londra. Poate esențial, dar totuși prea puțin ca să elucidez misterul din spatele avatarurilor lui, de la adolescentul pletos care cântă Bach, Medtner și César Franck până la călăuza dostoievskiană de azi prin tărâmul spiritual messiaenesc…

Ciprian MĂCEȘARU

vino să vezi cum lumina cade ușor,
cum se strecoară printre noi ca un animăluț auriu,
vino să vezi cum pereții și cerul, patul și iarba,
masa și arborii vor străluci cum numai emoția
fără lacăt, fără traseu, fără orgoliu o poate face

Péter Demény

Lordul e bătrân și
trăiește singur în castelul
lui de trei camere și baie.
Ochii lui căprui se luminează
în fața de gravură pe aramă

Ioana PÂRVULESCU

Am scris o poveste de dragoste care schimbă legile vieții. Într-un moment de criză, la cumpăna vremii, la fel ca la cumpăna apelor, deși viața curge înainte, timpul unei femei o ia înapoi. 

Praguri

În expoziția „Praguri”, vernisată pe 28 martie la Muzeul „Ion Jalea”, Iris Maria Tușa ne invită să privim lumea cu acea atenție și curiozitate cu care o descoperă un copil. Este o perspectivă care extinde importanța lucrurilor pe care le vedem către reperul primei explorări. Nimic nu este de ignorat, nici o textură, nici o culoare, nici o umbră. Toate micile accente se gravează în suflet construind încet, încet lumea mică, acel bagaj ancorat întotdeauna într-o lume mai mare și mai străină, mai îndepărtată, mai universală, având ca nucleu atomul numit acasă. Copilul trece pragurile conectând exteriorul lumii cu interiorul familiar, construind viziunea sa despre viață.

Irina Francisca ION

mamele își cresc copiii în cuptoare
unde e cald & bine
le ung tălpile cu ulei încins să se lipească de ei
tot norocul din lume & toate scamele

Alexia PLĂCINTĂ

am rămas aici
un gest repetat
fiecare foiță de inimă
se desprinde cu
aceeași viteză

Ciprian POPESCU

Pedalam într-o dimineață de mijloc de septembrie spre depozit, spre 5:40 am, o luna plină sângerie – the harvest moon – lumina bulevardul Graham din Town of Mount Royal, mă depășise o Corolla…

Un modernism târziu, dar la fel de etern

Printre miturile larg propagate cu privire la modernismul arhitectural al începutului de secol XX a fost cel legat de expresia estetică în mod fundamental legată de culoarea albă, un simbol universal al purității și al eternității. Poate, într-un sens secundar și o efigie a deopotrivă raționalismului și a democrației, dacă facem asocierea cu imaginea templului grec, recuperat de Renaștere și preluat metaforic de America garantă a drepturilor omului.

Mohsen Elbelasy

Mohsen Elbelasy s-a născut la Cairo în 1983 și este unul dintre cei mai activi poeți egipteni contemporani. Editor al reistei suprarealiste „Sulfur” și coorganizator al festivalului internațional „Ecouri ale suprarealismului contemporan”.

Muanis Sinanović

Muanis Sinanović (n. 1989) este un poet, scriitor și critic sloven. În prezent lucrează la librăria din localitatea Trbovlje, unde locuiește cu soția. A publicat patru volume de poeme, câștigând trei premii majore pe plan național.

Nicola Vicentino – o introducere renascentistă în muzica microtonală

Muzica pe care o ascultă marea majoritate a oamenilor în ziua de azi este construită pe sistemul intonației temperate. În acest sistem semitonul este distanța cea mai mică dintre două sunete muzicale. Impunerea acestuia ca standard în practica muzicală s-a realizat prin intermediul creației lui Johann Sebastian Bach, care în cele două volume ale lucrării Clavecinul bine temperat, compuse în 1722 și 1744, realizează preludii și fugi pe fiecare din cele douăsprezece sunete ale scării cromatice temperate.

Abur

Cu 11 ani e mai tânără nevastă-mea decât mine. Pentru ea, asta nu contează, dar pentru fiică-mea, da: „Tati, tu ești bătrân!”. Sensul e clar. În mintea copilului, eu sufăr de o boală rușinoasă, da’ rușinoasă rău, pe nume „bătrânețe”. Inutil să spun că mie nu-mi par deloc bătrân, ba mă simt chiar foarte tânăr (mai puțin diminețile, când trebuie să cobor cumva din pat; greu!), dar fetița mea are o cu totul altă părere:

Scurte considerații despre timp (XV)

Să ne întoarcem la universul în care trăim. Cel care pare să fie parte a Multiversului imaginat de Laura Mersini-Houghton. Ce știm noi despre el? Că și-a început existența acum 14 miliarde ani.
-De unde știi asta? 
Evident, tu o să-i răspunzi că din legea lui Hubble. El insistent:
-Ce spune legea asta?

Maria ISTRATE

Maria Istrate (n. 2011) este elevă în clasa a VI-a, iar precocitatea ei m-a izbit de la primele versuri citite, grupajul trimis la concursul Festivalului Național de Poezie „Gellu Naum” (a cărui secțiune gimnazială a câștigat-o) entuziasmându-mă și punându-mă totodată pe gânduri. Lucruri rare în poezie (iar azi se scrie poezie parcă mai mult decât oricând), precum claritatea expresiei și precizia limbajului, în sprijinul cărora sunt puse o știință neobișnuit de matură de a construi imagini și un vocabular bogat și suplu, într-o vădită discordanță cu limba română atât de precară cu care suntem inundați pe toate canalele…

Rubrică susținută de

logo-DB-simplu-orizontal

Muzeul lu’ pește prăjit 

Există orașe pur și simplu turistice și unde autoritățile trebuie doar să întrețină ce au construit predecesorii. Mult mai puțină bătaie de cap și chiar fonduri (ba chiar de multe ori investițiile sunt bazate pe autosusținerea financiară a obiectivului) decât să începi construcția unei destinații de la zero și care să facă cu ochiul călătorilor care-și fac temele de acasă.