c
reditorial
Sunt câteva zile pe an (15 ianuarie, 9 octombrie și încă vreo câteva care nu-s fixe și țin doar de logica mioritică a scandalului) în care cultura scrisă iese din cercul restrâns și „exclusivist” al celor câteva zeci de mii de oameni care au legătură cu beletristica – brusc, aceasta nu-i mai preocupă numai pe hărtăniții de serviciu, ci, printre o mulțime de alte futilități cotidiene, și pe jurnaliștii mondeni și pe alți cetățeni care de-abia au ocolit analfabetismul funcțional. Aceste zile demonstrează cu o precizie diabolică, cu o ritmicitate nestrămutată cât suntem de provinciali și de rău întocmiți. Prin 2000-2001, când începeam să înțeleg câte ceva despre mine și-ai mei, speram că lucrurile se vor schimba, dar a trecut un sfert de secol și suntem la fel de tăntălăi și de țanțoși. Mă și întreb dacă vom depăși vreodată, ca societate, nivelul ăsta caragialesc și isteric, țâfnos, nombrilist, suspicios și resentimentar care nu ne dă voie, cu toate sforțările și dedicarea atâtor admirabili oameni de carte de ieri și de azi, să fim altceva decât o cultură nu atât minoră, cât neemancipată, ce întreține doar legături firave și formale cu ecosistemul culturii mondiale.
i
nterviu
E.S. Martin Košatka
„A fost de-a dreptul înfricoșător să vedem cât de ușor și relativ ieftin s-a putut interveni în alegeri și influența masiv rezultatul”
Interviu cu Excelența Sa Martin Košatka, Ambasadorul Republicii Cehe în România:
M-am întâlnit la Eforie Sud cu Excelența Sa Martin Košatka, Ambasadorul Republicii Cehe în România, prilejul fiind Cinemascopul, festivalul de film organizat anual și ajuns la a opta ediție.
Grădina de vară din Eforie Sud s-a redeschis în anul 2018, la inițiativa Centrului Ceh din București, iar Asociația Forumul Artelor Vizuale s-a alăturat doi ani mai târziu.
a
rtistrocrat
a
rhitect
Harta noastră de plastic
Când m-am mutat în București, în primul an de facultate, m-am reîntâlnit întâmplător pe stradă cu o fostă colegă de liceu. Și ea tocmai se mutase și m-a întrebat unde locuiam. I-am spus că stau la Dristor. În mintea mea, era o informație geografică — stație de metrou, deci o coordonată clară, ușor de reperat.
Ea s-a entuziasmat, a râs și a zis: „Și eu! Tu la care? Eu stau la Dristor Budapesta!”. Se referea, desigur, la celebra shaormerie.
Am râs și eu, i-am spus de altă shaormerie și nu ne-am mai întâlnit niciodată. Însă astfel de povești s-au tot repetat: linii de autobuz în loc de bulevarde, baruri în loc de instituții, malluri în loc de piețe, panouri publicitare în loc de clădiri, statui sau parcuri.
a
rta la perete
Eusebio Spînu & Ioana Lavinia Streinu: We Are No. 10
Deși am scris și anul trecut despre artiștii Ioana Lavinia Streinu și Eusebio Spînu (în Tomis / septembrie 2024), îmi face plăcere să revin acum asupra lor, datorită recentei lor expoziții, We Are No. 10, pe care au deschis-o la Galeriile de Artă ale Academiei Române din București. Vernisajul a avut loc în 9 septembrie 2025, sub semnul sinesteziei, căci participanții și-au putut delecta deopotrivă mai multe simțuri: văzul – prin picturile și desenele celor doi artiști; auzul – prin momentul muzical oferit în debutul evenimentului de trio-ul format din cei doi copii ai lui Eusebio Spînu, Ioana Teodora Spînu (voce) și Tudor Cristian Spînu (la pian), și colega acestora, Tea Băncescu (la chitară bass), care au interpretat câteva piese de jazz…
Bienala de pictură de la Constanța, o scenă a revelațiilor estetice
În perioada 2 iulie – 30 septembrie 2025, la Muzeul de Artă Constanța, a avut loc cea de-a treia ediție a Bienalei Naționale de Pictură, Constanța 2025. Ca de fiecare dată, spațiile dedicate artei contemporane de la parter și ultimul etaj al muzeului au devenit aproape neîncăpătoare pentru cele mai bune 100 de lucrări semnate de artiștii participanți.
Expoziția se transformă, an de an, într-un spațiu al dialogului dintre tradiție și experiment, spațiu aflat mereu între expresia validată instituțional și căutările artiștilor emergenți. Printr-o subtilă combinație de direcții și sensibilități, Bienala devine astăzi mai mult decât un simplu eveniment artistic dedicat comunității constănțene…
c
ronice
Untergrund. Capcana luminoasă
O coborâre graduală din ruinele melancoliei balneare până în subsolul WhatsApp-ului biografic ne propune Florin Dan Prodan în Untergrund (Editura Junimea, 2023). Structura sa, atent stratificată, nu este doar o succesiune de registre, ci o narațiune a fragmentării…
Intuițiile lui Virgil Tănase în gara Fumărei
Mersul trenurilor din gara Fumărei (Editura Junimea, 2025) de Virgil Tănase este un roman-jurnal-testament literar nu doar solid – prin compoziție, teme, personaje, ci și extrem de emoționant. Crudă, viața n-a mai avut răbdare și scriitorul Virgil Tănase s-a stins pe 25 iunie 2025…
Un documentar despre sistem
Dacă despre Svetlana Cârstean s-a spus și s-a scris de-a lungul timpului că este o poetă cuminte, care nu își părăsește sub nicio formă zona de confort, nici măcar atunci când dă toate semnele că ar încerca să o facă, cel mai recent volum al său, Restul (Nemira, 2025), demonstrează contrariul în cel mai reușit mod cu putință…
t
ext pistols
a
telier de traducere
James APPLEBY
James Appleby (n. 1993, Manchester) este un poet și traducător britanic, editor al revistei Interpret. Fluent în franceză, italiană, spaniolă și portugheză, a participat la Festivalul Poets in Transylvania, fiind interesat de poezia românească, din care a propus câteva traduceri. A debutat cu volumul Spurious Language (2025).
Solène PLANCHAIS
Solène Planchais (n. 1997, Creil) este licențiată în Litere și studentă la Psihologie, co-autoare, alături de Simon Allonneau, a volumului de poezie Les Animaux élisent un président (Animalele își aleg un președinte, 2022). A participat la festivaluri și a performat în câteva teatre de poezie, fiind invitata lui Chloé Delaume la Maison de la Poésie din Paris – un loc devenit, de câțiva ani, mainstream în promovarea literaturii franceze contemporane. Face parte din grupul muzical Animal errant.
m
elo
Quincy Jones sau omul renascentist din muzica nord-americană
De cele mai multe ori ascultăm materialele discografice sau mergem la concertele unor muzicieni celebri și identificăm sau etichetăm tot pachetul ca aparținând numelui respectiv. Totuși, cu cât numele și industria muzicală din care face parte sunt mai mari, cu atât echipa din spate este mai consistentă. Dacă vorbim despre un material discografic, un solist va avea în spatele său un producător muzical care va urmări permanent să ghideze artistul cât mai bine pe drumul artistic în așa fel încât să scoată tot ceea ce acesta are mai bun, precum un antrenor cu atletul…
p
elicule
O noapte cât o veșnicie
Night Always Comes (regia: Benjamin Caron, 2025), ecranizarea romanului omonim al lui Willy Vlautin din 2021 înfățișează o puternică diatribă față de Zeul Dolar și de limitările sociale.
s
tem
Scurte considerații despre timp (XXXI)
[…] „Citiți-l pe Euler, citiți-l pe Euler! El este profesorul nostru, al tuturor!” — sunt cuvintele lui Pierre-Simon Laplace, matematicianul francez care a oferit cea mai elegantă demonstrație a legilor lui Kepler, a privit gravitația prin operatorul care îi poartă numele aplicat potențialului gravitațional, și a fost primul care a conceput universul ca fiind descris de două ecuații ce exprimă proprietățile câmpului gravitațional produs de întreaga materie din cosmos. De ce un asemenea savant precum Laplace avea o asemenea părere despre Leonhard Euler? […]
a
ctualitatea
Rubrici
Arhivă tipar
t
heoria
Ana TOMA
Străinul – personaj colectiv, potențial consumator de carte de poezie – intră într-o librărie oarecare, nu fiindcă l-ar încerca „emoția premergătoare descoperirii”, ci fiindcă, într-o bună zi, și-a dat seama că a devenit cu adevărat străin de noile apariții editoriale.
