Nu Weltschmerz, Froggyland

Ceva din mine este sigur
că vara asta n-o să treacă
am trăit deja atâția ani
așteptând verile
și îndurând idea că vara vine, dar și

Între cancer și ură

Câte amintiri.

Nu eram în față, la fotbal,
nici în poartă nu aveam loc.

Eram un mușchi flasc,
un monument de liniște interioară.

Sămânţa duhului sterp

Cele două pogoane de fâneaţă cu pruni şi pogonul de crivină din cotul gârlei, bun pentru pus porumb, Pipilina le stăpânea dintr-o

Mare melancolia

În lumina caldă stâncile și valurile fac contur.
În vizorul camerei un trup pe nisipul ud
briza mișcă falduri,
faldurile cearceafuri străvezii,
gelatine de regina meduză.
Diavoli mov

De când dragul meu prieten Ovidiu Pecican a pus grava problemă: „singura întrebare importantă în viaţă: pe care nară să respir?”, stau şi mă tot gândesc

L’amour du monde

La început a fost o anumită satisfacție a mașinăriei umane
era zgomot aveam o rochie până la tălpi și sandale de cânepă
mirosea a

iarna ticăloșilor

pentru cei nenorociţi, pentru vorbitorii de limbi ticăloase
sunt cabanele de la munte sau stâncile
acoperite cu zăpadă groasă cât vezi cu ochii
şi bufniţele atârnate

Din cetatea eternă nu pleci niciodată

Nu-mi trebuie semne de bunăvoință,
trăiesc fără probleme în abstract
ca pe o insulă necercetată. Din Termini poți lua trenul
până la

Persona (fragment)

în ziua când s-a născut Maya
orașul se trezise sub ploaie de bombe
și urlet de sirene
case făcute zob în câteva secunde
vieți strivite sub cărămizi

Icar ’89

(fragment de roman)

Adormise probabil şi dormise vreo oră. Când se trezi, era şapte seara şi Radu, ia-l de unde nu-i. Şedinţa se