Sophie Reyer

My eyes
are closed: sunt

o pasăre care
clipește în lumină

pasăre în jur
pasăre: nu găsesc

nimic acolo

Lumânările
se aprind:

morţii
nu au altă

existență decât
gândurile noastre: vreau

să fiu uneori ca ei:
maro ruginit și la final:

eliberarea
nu mai trebuie exersată

cei pe moarte și
respiraţia

şi tot ceea ce
se află între ele

(asta pleacă
asta du-o de-aici)

arsă ca
un schelet

apare mereu
pentru mine întrebarea

pe care din nou
trebuie să o pun: Și dacă
ar exista
un Rai? hai mai degrabă

să rămânem tăcuţi: suntem
scafandri în nimic.

putem
doar

să aprindem
lumânările

Eurydice vorbește

nu te întoarce
fiecare dragoste se termină

încă mai poţi cânta
cât de mult vrei

eu cea care sunt tot timpul
doar cântec

ştiu asta eu/ei
sunt mai aproape

aceea care pot naște/ mai vii
decât tine: cu ale tale

colțuri și margini

Știu: nu există

nicio eternitate
acolo unde ziua și noaptea

se schimbă pe rând
de fapt sunt aici

dedesubt
dintr-un corp

dezlegat de
carnaţia mea

eliberată din detenție
dar regulile

rămân: amintește-ți de mine
şi cântă

că vii aici
în spatele vălului

morţii ai venit
nu a fost planificat să fie aşa

crede-mă:
e bine acolo

fără piele și durere
fără căldură și lumină

nu te voi urma
înapoi în forma
asta delimitată

pe care o numești femeie
și proprietatea ta

priveşte din nou
înapoi și

dă drumul acestei imagini
acum nu s-a găsit încă niciun sunet

cu atât mai mult un nume:
pleacă atunci: pleacă și

nu te mai întoarce
fiecare iubire

se termină

am ochi
lumină şi mâini

şi voci
care vin din
crevase

desprinzându-se din
adâncurile tale

acolo unde tu
te dezintegrezi

eu am întrebări
și dragoste

piele și căi
şi mare

o inimă
cu multe camere

şi o cuticulă
între picioare

eu am cunoştinţe vaste
şi incendii din copilăriei

în care apari
cu mult înainte de vremea noastră

eu am mâinile
precum ramurile

insule și corăbii
în tine

cândva aveam o mamă care avea ace
mă coasea strâns

acum merg să dorm
în brațele tale

Sophie Reyer (n. 1984, Viena) a publicat volumele de poezie geh (mergi, 2005), Binnen (Interior, 2010), Die Gezirpte Zeit (Timpul ciripitului, 2013) și romanele Vertrocknete Vogel (Pasărea uscată, 2008), Baby Blue Eyes (2008), Marias. Ein Nekrolog (Marias. Un necrolog, 2013). Este doctor în filosofia artelor limbajului. A scris mai multe piese de teatru și a obţinut premiul pentru literatură al orașului Graz. Sophie Reyer este lector la Universitatea de Ştiinţe ale Educație din Austria de Jos.