Revista Tomis

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp

Hip-Gnoză #1 – DECENEU

Pentru mulți dintre români, numele Deceneu amintește de o figură emblematică a istoriei, mai precis filosoful, astronomul, sfătuitorul lui Burebista și marele preot, confundat de anumite izvoare istorice chiar cu zeul Zamolxis. Pentru ascultătorii de hip-hop, în schimb, numele Deceneu duce cu gândul la pseudonimul unuia dintre cei mai apreciați MC-i care și-au lăsat amprenta în muzica rap autohtonă.

Pe numele său real, Viorel Adam, originar din Tecuci, este unul dintre adolescenții care mișunau pe Bulevardul Magheru în miezul anilor ’90 pentru a colecționa casete hip-hop de pe piața neagră, alături de mulți alți tineri care, ani mai târziu, ajungeau să formeze cele mai importante formații ale genului, precum La Familia, B.U.G. Mafia sau Paraziții. Aceștia se împărțiseră pe zone ale cartierelor bucureștene, iar la vremea aceea, Deceneu și colegii săi reprezentau provincia. Astfel, în 1995, Deceneu a format trupa intitulată, firesc, Getto Daci, care îi mai avea în componență pe Piele, Os, Ioio, Romichete și Dacian. În 1998, au lansat primul album numit „Daciada”, urmat în 1999 de “Marea Scofală”, ca mai apoi artistul să își lanseze materialul solo, sub numele de “Operațiunea Monstru”, în anul 2001.

Supranumit “Răspopitul” și spiritual aidoma tizului său, Deceneu s-a remarcat pentru comicul de limbaj și abilitățile de versificație deosebite, fiind un promotor al lirismului pentru rap-ul românesc. Într-o perioadă embrionică a genului în care majoritatea trupelor abia își conturau o direcție și un stil de a rima, textele MC-ul din Tecuci abundau de punchline-uri, jocuri de cuvinte și scheme de rime complexe, autoproclamându-și supremația lirică și rămânând, pentru mulți ascultători ai acelei perioade, o legendă incontestabilă în hip-hop.

Versurile care îl pot defini cu acuratețe sunt chiar în primul catren de pe piesa ce îi dă numele albumului solo, “Operațiunea Monstru”, mai precis:

“Eu m-am născut încă de la-nceput, nu după

Mi-am făcut în SUB trupă, n-am crescut sub lupă.

N-am încăput în dubă, era prea mare capu’ de-acuzare

Și cei 7 ani de-acasă, i-am luat cu suspendare.”

Una dintre expresiile recurente ale anilor 2000 a fost provenită din rima “I-am făcut atunci lui două ochiuri căprui / Cu pâine și muștar? Nu, cu cearcăne și pistrui”, de pe melodia “7 zile”, singura piesă solo lansată de artist care a beneficiat și de un videoclip. Pe lângă aceasta, textierul nu a fost reticent la referințele (pseudo-)culturale ale perioadei, amintind în aceeași piesă și de o celebră manea de atunci, prin versul: “Aș da zile de la mine și nopți de la Polul Nord”.

Totuși, mulți din pasionații genului consideră că apogeul liricii lui Deceneu se regăsește în colaborarea numită “Din Sub”, de pe albumul clasic „Veriga Lipsă” al trupei Methadon 3000 (Vexxatu’ Vexx & DJ Sleek). Strofele celor doi artiști sunt scrise în oglindă, având o structură simliară, mai precis: “Îmi trag din subteran puterea / Aveți în vedere, c-aș putea la un semn să-i storc ca pe viermi pe foarte mulți / Cine sunt? Sunt pur și simplu ceea ce sunt / Omul care transformă fiecare gând universal în cuvânt” spune Vexxatu’ în primul catren al strofei sale, fiind completat de Deceneu în cea de-a doua strofă cu un început aidoma: “Ridic din subteran blestem, nu mă tem / Și-ndemn la un semn în capete de lemn! / Cine sunt? Extra-mega-giga-hiper-ultra-super / -omul care spune adevărul să te superi”, la fel cum după primul catren, ambii își încep cel de-al 5-lea vers cu propriul pseudonim, mai exact: “Vexxatu’ – tu nu-mi înțelegi încă nicio idee / Chiar dacă-i mai pe față ca o acnee”, respectiv ”Răspopitu’ – privește-mă pe strasse / Strângi în smochină doar iluzii găunoase”. Una dintre construcțiile care zguduie ascultătorul încă de la prima ascultare este: “La cotitură, sunt cel ce-ți pune viza / Dar îți pică fisa mai lent ca Turnul din Pisa”, sintagmă cu multiple sensuri, dar și referințe religioase, precum credința mitologică prin care Charon, luntrașul care transporta sufletele decedaților peste râul Styx în lumea morților, era plătit cu o monedă pusă în gura cadavrului (drept „viză”), iar dacă muribundul și-a trăit viața în lăcomie, legenda spune că acesta înghițea fisa. Strofa lui Deceneu conține multe alte structuri de acest gen, unele mai comice, precum “Mi-a făcut din ochi cu mâna, ca Stevie Wonder”, comparații în stilul “Nu mai face fețe-fețe ca un cub” sau metafore ca “Mintea ta pustie n-are nicio oază”, una dintre cele mai pregnante idei este „Tu cu cât urci mai sus, eu cu-atât te văd mai mic”, având valoare în contextul piesei, dar și ca expresie de sine stătătoare referitoare la partea întunecată a succesului. Strofa se încheie tot într-o manieră nostimă, prin versurile: “Sunt criminal, de m-ar vedea Shogun, ar face ochii mari / Când omor 10 negri mititei cu pâine și muștar”.

Multe dintre glumițele puse în rime de artist au devenit chiar bancuri populare, precum “Dansezi, Deceneu? / Nu, așa-i mersul meu” sau “Ce te-neci așa când cânți, are oase?” (ambele din piesa Deceneu, Piele, Vexxatu’ – 3 sugestii), dar și “Vorba frizerului, ține capul sus!” (din piesa Deceneu, Dacian, Piele, Vexxatu’ – Vorba frizerului), iar amuzamentul textual a fost unul dintre principalele urme pe care acesta le-a lăsat în hip-hop, texte care mai circulă și azi, cum ar fi “N-aveți voi cuvinte, câte vorbe-am eu” sau “Cartierul tău… în sat la cine e?” (de pe piesa Nai’gh’ba – Proiectul verde ft. Deceneu & Dream Team).

Din păcate, după albumele lansate până în 2001, Deceneu nu a mai lansat niciun alt material și a lăsat un gol imens în inimile fanilor, dar și o sumedenie de întrebări despre dispariția sa himerică. S-au vehiculat multe presupuneri referitoare la posibila retragere a acestuia, respectiv la motivele din jurul ei, însă fanii adevărați încă mai așteaptă o revenire spectaculoasă cu un nou material pe piață, singurele semne pe care artistul le-a mai dat au fost niște apariții rarisime la televiziune și câteva concerte cu mulți ani în urmă.

În concluzie, Deceneu rămâne unul dintre cele mai mari influențe ale liricii hip-hop-ului românesc, un întemeietor și un GOAT (Greatest Of All Time) al genului, iar versificația sa merită studiată de-a fir a păr… tocmai pentru că ea este însăși definiția de-a fi rapper.

CITEȘTE ȘI

Hip-Gnoză #8 – VERITASAGA

DJ Sonia, Dribble, Praetor și Jhivago au reprezentat formația VeritaSaga, una dintre puținele formații care abordau alte subiecte în anii 2000, mult mai personale și vulnerabile, față de clasica traducere a dialectului transoceanic cu care hip-hop-ul autohton era amprentat atunci. Inițial sub numele de Triada, fără DJ Sonia, ca mai apoi să treacă la numele care i-a consacrat, cu o producție influențată de chill-out sau neo-soul,

Citește mai mult »

Hip-Gnoză #7 – CTC

CTC aka „Controlul Tehnic de Calitate” este una dintre trupele emblematice ale hip-hop-ului românesc underground, care a reușit să rupă limitările subgenului și să își croiască drum până în mainstream-ul muzicii românești. Formată actualmente din DOC, Deliric și Vlad Dobrescu, alături de DJ Nasa la platane, trupa a fost inițiată în 1999, însă își are rădăcinile în vremuri puțin mai înaintate.

Citește mai mult »
Mai multe texte
RUBRICI: