Revista Tomis

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp

Hip-Gnoză #3 – OMU GNOM

Fiindcă orice deschizător de drumuri pasează la un moment dat torța următorilor ce au să vină, la confluența celor doi barzi din articolele anterioare se află chiar Omu Gnom. În 2011, când Deceneu a revenit pentru o scurtă perioadă cu câteva concerte prin țară, acesta l-a cooptat pe Gnom – fiind un moment istoric pentru hip-hop-ul românesc și o distincție întru totul meritată pentru artist – la fel cum în același an, Norzeatic a colaborat cu acesta pentru piesa „Stop”, una dintre rarisimele apariții ale lui Vexx de la schimbarea numelui de scenă, reprezentând o altă certificare din partea unui MC legendar.

Daniel Secătureanu își spune Omu Gnom și își transmite crezul artistic de peste 20 de ani în
arealul hip-hop-ului indigen. „Originar din București, original dintotdeauna”, așa cum declamă
MC-ul, acesta a făcut inițial parte din trupa Raparta (alături de Fratele Costel), cu care a lansat
3 materiale (două albume și un EP) – printre care un material ce a devenit clasic în underground-ul
autohton:
„Rapartamentul”, respectiv formația Ateliere De Creație (completând formula Raparta cu doi noi
membri, mai precis Celălalt și, pentru o scurtă perioadă, Heas), grupul având la activ 4 materiale.
Și dacă până aici CV-ul său muzical pare stufos, prolificul MC și-a completat cariera solo cu 12
materiale în ultimii 12 ani, explorând teme sociale, psihologice, introspective și nu numai.

Primul album solo, lansat în 2011, s-a numit „Ai grijă să n-ai griji”, un clasic al genului, fără
colaborări, scris exclusiv de artist și produs, pe partea de instrumentale, aproape în totalitate
tot de acesta. De la piese de skill pline de dume fresh pentru care trebuia să derulezi de la capăt
pentru a nu scăpa vreo subtilitate, cu metafore comice precum „Punem globul pământesc în Bradul lui
Pitt / Tu pune globul ocular să te vezi diferit” sau „Te miri ca la nuntă, mai bine caută rostu’ / Un canibal
ți-ar spune că ești de prost gust”, albumul aduce pe masă și subiecte mai grele, una dintre piesele
de referință fiind „Demisia” – despre sănătatea mentală la locul de muncă și suprasolicitare, o
temă avant la lettre în perspectiva burnout-ului despre care se vorbește tot mai des în ziua de
azi: „Începem să surzim cu toții de la volumul ăsta de muncă”; și competiția dintre colegi:
„Fiecare e pe pielea lui… ca un tatuaj”; având ca rezultate clare insomniile, hiperbolizate
astfel:
„Și-acasă ne-nvârtim prin pat ca un vinyl, cu asta basta / Moș Ene-i prea bătrân să mai ajungă pe
la orele-astea”. Deși de-a lungul carierei sale a atins în albume întregi tema introspecției, prima
piesă pe acest subiect s-a numit „La psiholog”, textul la persoana a III-a săpând prin aglomerarea
de gânduri din timpul unei discuții cu sinele: „Bolnav, ai boală pe tine, nu prea găsești leacul /
E grav, viața are chip de înger, dar o arde total a dracu’ […] Și parcă nici cu ce-ai care-au
rămas n-ai o relație așa bună / Și te trezești super aiurea ca un pierce în limba română”. Altfel,
un statement care a avut ecou în toate colțurile culturii rap a fost track-ul
„Reînvierea rap-ului românesc”, care începe prin afirmația: „Dacă hip-hop-ul a murit, acum e
Paștele”, fiind probabil piesa care are cele mai multe punchline-uri pe refren din rap-ul românesc:
„Ăsta-i un moment cheie – faci ochii mari ca broasca / Când rap-ul ăsta-ți sparge țeasta cu Ace ca
Masta / În seara asta razna, pe față ca masca / Făcut pentru scris ca pasta, amețitor ca Nascar /
Programat ca Pascal, pe-ndelete ca tasta / Tras de păr ca rasta, cu rime ca Busta / Rădăcini ca de
castan până-ți cade casca / Îți sare creasta, îți bați nevasta și cu asta-basta!”. Începutul
strofei a doua vine cu un rhyme-scheme surprinzător: „Ăsta-i un pansament în pas alert cu plasament
rămas latent extras atent / Pentru așa-zisul clasament prezentat de clasa rap cu fals talent ca
Săndel ars la ten”, iar restul strofei continuă în aceeași notă: „Tribuna-i tribunal de la cântare
pe cântar / Am drept de Veto ca Mărin Miliardar”, dumele fiind regăsite până la final: „Sper că
simți când îți spun: privește-mă, țintă!”. Printre dintre piesele care au beneficiat de videoclip
se numără „Cu cărțile pe față”, o odă optimistă a trezirii conștiinței:
„Rămâi în căutare, studiază semnele / Ai răbdare, toate-s la timpul lor ca verbele”, dar și
întrebări cu dublu-sens: “Ai venit? Și nu te-ntreb dac-ai ajuns / Vorbesc de-afaceri, bani, ia zi,
te-ai ajuns? / Ai minte? Dacă ai, minte că ai, e stare naturală / N-apela la bunul simț, e plecat
din țară”, încheiate de ideea: „E ca un butic real fără complexe comerciale / Plătești pentru ele
și primești restul vieții tale”. Hit-ul albumului este piesa „Metehne”, narând radiografia unui
breaking- point, care s-a bucurat de un real succes în rândul ascultătorilor, având peste două
milioane de ascultări, iar la câteva luni după „Ai grijă să n-ai griji” a urmat „Nu uita să nu
uiți”, un soi de versiune deluxe care completează primul album, având piese noi, colaborări cu
artiști de pe podiumul hip-hop-ului și cu aceeași tentă
profundă clădită prin construcții smart.

Pentru artist au fost anul și materialul: „Atenție la neatenție (Partea I)” – 2013,
„Atenție la neatenție II” – 2014, „?!” – 2015, „Criminal liric în serie” (EP) – 2016, “Hrană”
(alături de DJ Undoo) – 2017, “KGB” (alături de Kazi Ploae) – 2017,
„Atenție la neatenție III” – 2018, „Muzică de pus pe gânduri” – 2019, „Cântece din colivie” (EP) –
2020, „Hrană 2.0” (alături de DJ Undoo) – 2021, “outrospecție” – 2022.

Seria intitulată „Atenție la neatenție” cuprinde trei materiale pline de subiecte sociale, de la
proteste și repercusiunile lor în stradă, până la necesitatea cunoașterii propriei culturi pentru a
putea produce o schimbare reală la nivel de nație. Pilonului primului material a fost melodia
„Limpede”, în care artistul adresa guvernului un „cod al bunelor remanieri”, iar pe următoarele
materiale aflăm că

„S-a născut o revoluție când s-a tăiat cordonul de jandarmi” (În stradă, Atenție la neatenție II)
sau„E cutremurător încât rămâi fără replică, aici e fostul bloc comunist, scara Mercalli” („De
talia detaliului”, Atentie la neatenție III).
Exceptând materialul „KGB”, în colaborare cu MC-ul Kazi Ploae, respectiv EP-ul „Criminal liric în
serie”, toate celelalte albume au ca direcție căutarea interioară și pe multe dintre piese
cercetează străfundurile ființei umane, fie prin povești (tip storytelling), fie prin solilocvii
sau adresări interogative cu tâlc. Spre exemplu, ultimul album ne deschide audiția prin misterioasa
construcție: „Când licuricii încep să se lase / E lumină pentru cei a căror minte deja se înserase”
(„Încep să scriu” // de pe albumul „outrospecție”).

În prezent, Omu Gnom este copywriter la o agenție de publicitate, un domeniu potrivit unui individ
care poate mânui cuvintele cu o asemenea dexteritate. De altfel, pentru angajare, CV-ul său a fost
alcătuit din multele sale albume cu textul: „Aceasta este experiența mea în scris”. Echilibrul
dintre artist și om este dat chiar de pseudonimul său, fiind în ambele părți ale spectrului: atât
om la suprafață, ca noi toți, cât și o ființă mitică ce protejează lumea subterană – fie că vorbim
despre subconștientul ascultătorului, fie că ne referim la underground și nișă, o zonă esențială
inovației în oricare dintre manifestările
artistice cunoscute de om.

CITEȘTE ȘI

Hip-Gnoză #8 – VERITASAGA

DJ Sonia, Dribble, Praetor și Jhivago au reprezentat formația VeritaSaga, una dintre puținele formații care abordau alte subiecte în anii 2000, mult mai personale și vulnerabile, față de clasica traducere a dialectului transoceanic cu care hip-hop-ul autohton era amprentat atunci. Inițial sub numele de Triada, fără DJ Sonia, ca mai apoi să treacă la numele care i-a consacrat, cu o

Citește mai mult »

Hip-Gnoză #7 – CTC

CTC aka „Controlul Tehnic de Calitate” este una dintre trupele emblematice ale hip-hop-ului românesc underground, care a reușit să rupă limitările subgenului și să își croiască drum până în mainstream-ul muzicii românești. Formată actualmente din DOC, Deliric și Vlad Dobrescu, alături de DJ Nasa la platane, trupa a fost inițiată în 1999, însă își are rădăcinile în vremuri puțin mai

Citește mai mult »
Mai multe texte
RUBRICI: