Revista Tomis

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp

Hip-Gnoză #8 – VERITASAGA

DJ Sonia, Dribble, Praetor și Jhivago au reprezentat formația VeritaSaga, una dintre puținele formații care abordau alte subiecte în anii 2000, mult mai personale și vulnerabile, față de clasica traducere a dialectului transoceanic cu care hip-hop-ul autohton era amprentat atunci. Inițial sub numele de Triada, fără DJ Sonia, ca mai apoi să treacă la numele care i-a consacrat, cu o producție influențată de chill-out sau neo-soul, cu un rap melodic și versuri care nu se concentrau atât pe partea concretă, cât pe componenta spirituală. Veritasaga a reprezentat un val de emoții exprimate pe ritmuri boombap așa cum nu mai fuseseră abordate, pornind chiar un curent al MCing-ului meditativ, melancolic și cu sufletul larg deschis.

Primul lor album s-a numit „Punct. Și de la capăt”, lansat în 2003, avându-i drept colaboratori pe DJ Swamp, DJ Nemo, Kombat, Ad Litteram, Connect-R, Rimaru și DJ Hunnicut. Un deget ce a încercat oceanul industriei muzicale românești, avându-i ca MC-i pe Jhivago și Praetor, iar ca producător pe Dribbler, fără DJ Sonia (acesta alăturându-se următorului material).

Clasicul lor a fost, totuși, albumul „Cu alți ochi”, având ca prim track „Saga continuă”, unde auzim versul-slogan al trupei: „Veritasaga nu se ascultă, se simte”. Piesa care a beneficiat de videoclip s-a numit „Cer senin”, în care subiectul principal sugerează redempțiunea, „Nu sunt convins că totul va fi bine, dar îmi permit să-ți cer / Să înțelegi că-i loc de toate sub cer / Răsplata te așteaptă, chiar dac-acum înaintezi cu greu prin ger”, cu refrenul lui Praetor care spune că: “În urmă toate-au rămas / Și-acum pas cu pas / Te apropii de cerul senin / Ai bea un pahar de vin… / și zâmbește! / Cineva acolo sus te iubește”, reușind să ofere un sound digerabil și un mesaj pozitiv fără vreo intenție comercială, ajungând la inimile ascultătorilor și făcându-i, pe mulți dintre ei, fani pe viață ai proiectului Veritasaga.

Melodia „Spune-mi” este un remake al piesei cu același nume de pe materialul anterior, cu refrenul „Spune-mi în loc de suflet ce pun acum? / Am încercat să mă schimb, nu mai am cum / M-am pierdut pe drum și vreau să știu / Oare-o să mai fiu vreodată cum voiam să fiu?”, iar strofele transmit dorința unei lumi mai bune, debutând cu versurile „Am pornit la drum pur precum lumina / Un copil cu scântei în ochi care nu știa ce-nseamnă vina / Căutând iubirea și stima / Și cum nu știam să lovesc, viața m-a lovit prima / Și am aflat că nu e prea rău să nu fii om / Să fii prea om e crima… / Și uite așa a picurat un pic de negru în esenta mea / Pentru că ceilalți nu dădeau doi bani pe decența mea” ce vorbesc despre vulnerabilitate și omenie, a doua strofă imaginând un univers utopic în care: „Măcar pentru un moment aș vrea să văd străzi fără / Vânători și prăzi, fără / Ciorditori și gărzi, fără / Scandaluri și brigăzi, fără / Sculpturi în carne vie finisate brutal / Fără culturi care mint lumea spre un combat mortal / Fără să schimbăm suflete pe scuturi / Și având măcar un viitor, nu doar o mie de trecuturi / Care m-au închis… / Pot să trec printr-o viață de coșmar dacă trăiesc o clipă un vis”.

Colaborările au fost și ele de seamă, cu nume grele precum Șuie Paparude, Bitză, Nimeni Altu’, Aforic, Cătălin (Coma), Funktastics, Butch, Kombat, Serafim, DJ Undoo, DJ Faibo X și Simina. Melodia „Copilul din mine” (în colaborare cu Funktastics) elogiază traiul fără griji și trăirea pură a prunciei, iar strofele îmbină tehnica și mesajul, „Vocea mică din capul meu / Despică în bucăți ce-i greu / Aplică o logică simplă. Eu, egoism și caterincă / Zmeu. Prisma-i o oglindă / Tot mereu, fără frică să-ntindă / Coarda. Fuge, nu-l prind / Vreo fată dacă-i place, e-n limbă, intens trăind / Sex sau iubind, orice crez tre’ să-l simtă / Încerc să retez din tip exagerări în ceea ce simt / Lui nu-i trebuie mult să se-aprindă / Eu sunt calculat, el i-a calcule în râs / Neastâmpărat, creează obstacole în plus…”, iar piesa “Pe partea ciudată a străzii”, colaboratorul Nimeni Altu’ explică problemele străzii precum dependența de heroină, proasta situație materială, prietenii morți prea devreme sau chiar gândul suicidului, concluzionând enumerația prin versurile: „Să vrei să mai cânți despre toate astea? E prea greu / Când toți artiștii tremură de frig în același troleu”, iar a doua strofă exprimă meditativ: “Mă caut în gând, caut ceva care să-mi dea avânt… și ies să fac câtiva pași / Respir adânc și simt cum aerul rece îmi curăță plămânii arși / Cand trec, clipește câte un felinar / Parca dă semne că el mă înțelege măcar…”.

Pentru anii respectivi, Veritasaga a însemnat un nou hip-hop, lansând sub egida casei de discuri Hades Records, iar influența lor a schimbat paradigma rap-ului românesc de atunci. Cu toate că trupa nu mai activează în prezent, pentru fanii old-school rămâne una dintre cele mai de suflet formații de rap din toată istoria genului.

CITEȘTE ȘI

Hip-Gnoză #7 – CTC

CTC aka „Controlul Tehnic de Calitate” este una dintre trupele emblematice ale hip-hop-ului românesc underground, care a reușit să rupă limitările subgenului și să își croiască drum până în mainstream-ul muzicii românești. Formată actualmente din DOC, Deliric și Vlad Dobrescu, alături de DJ Nasa la platane, trupa a fost inițiată în 1999, însă își are rădăcinile în vremuri puțin mai înaintate.

Citește mai mult »

Hip-Gnoză #6 – Specii

Specii este una dintre formațiile de hip-hop care și-au lăsat o amprentă de neșters în timeline-ul muzicii autohtone din secolul 21. Într-o perpetuă formulă de 2+1, doi MC-i și un producător, doi constănțeni și un bârlădean, „două fecioare și o balanță” (cum spune unul dintre artiștii trupei într-un freestyle), Chimie, Dragonu’ AKA 47 și gAZAh și-au unit forțele pentru un proiect cum România nu mai văzuse până atunci.

Citește mai mult »
Mai multe texte
RUBRICI: