DJ Sonia, Dribble, Praetor și Jhivago au reprezentat formația VeritaSaga, una dintre puținele formații care abordau alte subiecte în anii 2000, mult mai personale și vulnerabile, față de clasica traducere a dialectului transoceanic cu care hip-hop-ul autohton era amprentat atunci. Inițial sub numele de Triada, fără DJ Sonia, ca mai apoi să treacă la numele care i-a consacrat, cu o producție influențată de chill-out sau neo-soul, cu un rap melodic și versuri care nu se concentrau atât pe partea concretă, cât pe componenta spirituală. Veritasaga a reprezentat un val de emoții exprimate pe ritmuri boombap așa cum nu mai fuseseră abordate, pornind chiar un curent al MCing-ului meditativ, melancolic și cu sufletul larg deschis.

Primul lor album s-a numit „Punct. Și de la capăt”, lansat în 2003, avându-i drept colaboratori pe DJ Swamp, DJ Nemo, Kombat, Ad Litteram, Connect-R, Rimaru și DJ Hunnicut. Un deget ce a încercat oceanul industriei muzicale românești, avându-i ca MC-i pe Jhivago și Praetor, iar ca producător pe Dribbler, fără DJ Sonia (acesta alăturându-se următorului material).

Clasicul lor a fost, totuși, albumul „Cu alți ochi”, având ca prim track „Saga continuă”, unde auzim versul-slogan al trupei: „Veritasaga nu se ascultă, se simte”. Piesa care a beneficiat de videoclip s-a numit „Cer senin”, în care subiectul principal sugerează redempțiunea, „Nu sunt convins că totul va fi bine, dar îmi permit să-ți cer / Să înțelegi că-i loc de toate sub cer / Răsplata te așteaptă, chiar dac-acum înaintezi cu greu prin ger”, cu refrenul lui Praetor care spune că: “În urmă toate-au rămas / Și-acum pas cu pas / Te apropii de cerul senin / Ai bea un pahar de vin… / și zâmbește! / Cineva acolo sus te iubește”, reușind să ofere un sound digerabil și un mesaj pozitiv fără vreo intenție comercială, ajungând la inimile ascultătorilor și făcându-i, pe mulți dintre ei, fani pe viață ai proiectului Veritasaga.

Melodia „Spune-mi” este un remake al piesei cu același nume de pe materialul anterior, cu refrenul „Spune-mi în loc de suflet ce pun acum? / Am încercat să mă schimb, nu mai am cum / M-am pierdut pe drum și vreau să știu / Oare-o să mai fiu vreodată cum voiam să fiu?”, iar strofele transmit dorința unei lumi mai bune, debutând cu versurile „Am pornit la drum pur precum lumina / Un copil cu scântei în ochi care nu știa ce-nseamnă vina / Căutând iubirea și stima / Și cum nu știam să lovesc, viața m-a lovit prima / Și am aflat că nu e prea rău să nu fii om / Să fii prea om e crima… / Și uite așa a picurat un pic de negru în esenta mea / Pentru că ceilalți nu dădeau doi bani pe decența mea” ce vorbesc despre vulnerabilitate și omenie, a doua strofă imaginând un univers utopic în care: „Măcar pentru un moment aș vrea să văd străzi fără / Vânători și prăzi, fără / Ciorditori și gărzi, fără / Scandaluri și brigăzi, fără / Sculpturi în carne vie finisate brutal / Fără culturi care mint lumea spre un combat mortal / Fără să schimbăm suflete pe scuturi / Și având măcar un viitor, nu doar o mie de trecuturi / Care m-au închis… / Pot să trec printr-o viață de coșmar dacă trăiesc o clipă un vis”.

Colaborările au fost și ele de seamă, cu nume grele precum Șuie Paparude, Bitză, Nimeni Altu’, Aforic, Cătălin (Coma), Funktastics, Butch, Kombat, Serafim, DJ Undoo, DJ Faibo X și Simina. Melodia „Copilul din mine” (în colaborare cu Funktastics) elogiază traiul fără griji și trăirea pură a prunciei, iar strofele îmbină tehnica și mesajul, „Vocea mică din capul meu / Despică în bucăți ce-i greu / Aplică o logică simplă. Eu, egoism și caterincă / Zmeu. Prisma-i o oglindă / Tot mereu, fără frică să-ntindă / Coarda. Fuge, nu-l prind / Vreo fată dacă-i place, e-n limbă, intens trăind / Sex sau iubind, orice crez tre’ să-l simtă / Încerc să retez din tip exagerări în ceea ce simt / Lui nu-i trebuie mult să se-aprindă / Eu sunt calculat, el i-a calcule în râs / Neastâmpărat, creează obstacole în plus…”, iar piesa “Pe partea ciudată a străzii”, colaboratorul Nimeni Altu’ explică problemele străzii precum dependența de heroină, proasta situație materială, prietenii morți prea devreme sau chiar gândul suicidului, concluzionând enumerația prin versurile: „Să vrei să mai cânți despre toate astea? E prea greu / Când toți artiștii tremură de frig în același troleu”, iar a doua strofă exprimă meditativ: “Mă caut în gând, caut ceva care să-mi dea avânt… și ies să fac câtiva pași / Respir adânc și simt cum aerul rece îmi curăță plămânii arși / Cand trec, clipește câte un felinar / Parca dă semne că el mă înțelege măcar…”.

Pentru anii respectivi, Veritasaga a însemnat un nou hip-hop, lansând sub egida casei de discuri Hades Records, iar influența lor a schimbat paradigma rap-ului românesc de atunci. Cu toate că trupa nu mai activează în prezent, pentru fanii old-school rămâne una dintre cele mai de suflet formații de rap din toată istoria genului.