Specii este una dintre formațiile de hip-hop care și-au lăsat o amprentă de neșters în timeline-ul muzicii autohtone din secolul 21. Într-o perpetuă formulă de 2+1, doi MC-i și un producător, doi constănțeni și un bârlădean, „două fecioare și o balanță” (cum spune unul dintre artiștii trupei într-un freestyle), Chimie, Dragonu’ AKA 47 și gAZAh și-au unit forțele pentru un proiect cum România nu mai văzuse până atunci. Cei trei au pus bazele Special K House, nume care a „botezat” casa ce servea drept sediu central al activității acestora, dar a reprezentat și anturajul de oameni care se strângeau acolo, căutători de adevăr prin intermediul meditației și narcoticelor. Astfel, Specii devenea prima trupă din țară care propovăduia în mod deschis lifestyle-ul unui rockstar de peste ocean, de la asumarea consumului de droguri tari, cu precădere ketamină, plină de epifanii și perspective disruptive, până la succes, faimă și supradoză urmate de sevraj, promiscuitate și declin.

Campion național la competițiile de battle, Dragonu’ AKA 47 a devenit figura centrală a mișcării Special K House, când primele piese ale formației apărute în 2008 îl conțineau doar pe acesta, fiind menționat și gAZAh la producție. Cu toate acestea, prima atestare oficială a proiectului a fost în august 2009, cu un promo al primului proiect Specii, albumul „Amenințarea maimuței” în colaborare cu Kazi Ploae, videoclipul devenind viral și strângând până în prezent peste 6 milioane de vizualizări, prezentându-și atitudinea prin versul lui Chimie: „Suntem altă generație poți s-o-ntrebi pe mă-ta / Viața-n ritm de minimal și linii mari de coca!”. Albumul începe tot cu o strofă a MC-ului anterior amintit: „Specii, rupem străzile ca anfetamina-n State / Ketamina-n brațe, n-are cin’ să scape / Cred că sunt deja mort că toți încearcă să mă sape”. Materialul a prezentat mai multe elemente inedite, incluzând interludiile „Nechifor Solitaru” care au fost puse pe album ca niște sesiuni de rime pe loc, punchline-urile caracteristice oricărui MC cu skill ca „Dragonasu’, mă știi fac versuri / Din brigadă cu Chimie ca Elena Ceaușescu” sau artificiile lirice precum „Îți intru-n timpan ca Big Pun, Big Bang la impact / Deschide ușa, un party privat de tripați / Îți place pipa, ții fete-n pat ca gripa / Muzica mai tare, toate muzele în prim-plan”, membrii Specii săpau și în perspectivele viitorului în umbra tehnologiei: „…era digitală primitivă / ani lumină se transformă într-o clip, deci profită!”. Stilul de scris a avut câteva elemente pregnante, de la desele enumerări pe care aceștia le făceau: „Am draci de la bași, leacuri de la vraci / O pană de apaș, suflet de mayaș / Secrete de la hash, d-aia stăm retrasi / Totul despre falși, tras, sevraj, santaj, lași”, până la un storytelling stupefiant: „Trei zile, trei nopți, nuntă mare, bagabonți / Lăutarii trag de corzi, vârcolaci, vampiri cu colți / Zmei, căpcăuni, magi, regine, regi / Care strigă: Dragoane, nu mai lua ciuperci!”. În același timp, Kazi Ploae, cealaltă parte a acestui album, insera idei pesimiste referitoare la viitorul tehnologizat: „Îți dorești un laptop, sunt sceptic / Cum am respira fără curent electric?” sau „Prea ocupat și singur, boala zilelor noastre / Suprainformat, îndrăgostit de fantasme”, dar și o perspectivă despre aderarea țării noastre la UE: „Visul românesc e coșmarul Europei”.

„Amenințarea maimuței” a avut și un sequel, tot în aceeași formulă, Kazi Ploae & Specii lansând în 2010 albumul „Imperiul lianelor”. Chimie reia stilul de pe primul material, descriindu-și echipa printr-o altă enumerare: „Specii? Vikingi printre fulgi / de zapadă, cu mustăți lungi, cu săbii și cruci… / Topoare și furci, hanorace negre și blugi, / Pipe de la turci, jointuri lungi…”, în timp ce Dragonu’ remarcă evoluția popularității trupei într-un mediu fără prea mari speranțe: „Specii-n toată România… ca sărăcia”. Deși subiectele se învârt tot în sfera substanțelor, mesajul are note mai profunde, iar piesa eponimă albumului are chiar nuanțe poetice: „Într-un joc nejucat, fur destinului paşi / Pe tăcute mereu pentru sufletul meu / Într-un joc nejucat, fur destinului paşi / Atâta zgomot e rău pentru sufletul tău”, referindu-se la îngustimea destinului uman: „Adesea mecanic, atins de aripa unui Pheonix stupid / Între pământeni, palid, e vraja, visurilor noastre / Contrastând cu cătuşele de diamant ereditar”. Totuși, responsabilitatea socială este mai asumată pe al doilea proiect, odată cu piesa „Patria”, pe care membrii Specii amintesc istoria României, reprezentându-și generația „Mă cheamă Eragon, sunt tot timpul cu Dragonu’ / Reprezentând punkiștii în era lor (era or) / Baieți bazați pe vena lor, cu creastă pe țeastă / Și rasta și tatuaje, mari, e vremea lor”. În timp ce Dragonu’ amintește de figurile emblematice ale poporului: „Hai să-ți zic de Coșbuc, de Octavian Goga / Titu Maiorescu, Kogălniceanu, Iorga […] Horea, Cloșca, Crișan, eroi / Care toți la un loc, au luptat pentru noi!”, colegul său, Chimie, lovește în aleșii neamului de la acea vreme, prin calambururi legate de numele actorilor politici, concluzionând strofa prin: „O gașca din fiii lui Ceașcă / Copiii mei, sunt stele tre’ să-i lași să strălucească / Nu-i trimiți afară să cerșească, îți vine să-i ucizi / Anchetat, amânat, eliberat, dosar închis.”

Al treilea material al trioului Specii nu l-a mai alăturat pe Kazi Ploae, de această dată. Albumul se numește „Ușile, vol. 1”, lansat în 2011, nemaiavând o continuare ulterioară până în acest moment, și este văzut ca un breakthrough în hip-hop-ul indigen, cu o energie de neatins. Pe lângă jocurile de cuvinte de ego-rap și drug culture ca „Nu joc fotbal da’ trag linii, sunt briliant” sau „Fumeg ca un Mustang, prost crescut ca un mutant” și punchline-urile devenite deja citate precum „O ard cu fraţii mei păianjeni, toate pânzele sus” sau „Suntem egali, da’ nu suntem la același nivel” îmbinate cu tehnica specifică de a rima: „Anticarul antic, cuantic / Am trip bandit, bungee-jumping galactic / Gigantic cu mantre dau bile în mante / Matematic, ritmat, flegmatic”, cei doi artiști se remarcă pe acest album prin detaliile despre viața de junky, descrise într-un totul de această dată: „Nu-nțeleg viața, sunt doar un puști / În familia mea și cumnată-mea trage la mușchi / Ketamină de la ruși, cu coca lingurița / Hai salut, mânca-v-aș, care are o foiță?”. Două dintre piesele de referință de pe material sunt „Candy 2”, unde lifestyle-ul de narcoman este glorificat, iar versurile sunt de o brutalitate ieșită din comun, cu celebra sintagmă: „Am felie ca pizza […] / Mănânc heroină cu lingurița”; dar și melodia „Mașina timpului”, unde este prezentă conștientizarea decadenței, iar întrebarea de bază este: „Dac-aș da timpu-napoi, oare ce-aș face / M-aș mai apuca de bagabonțeli și de ace?”. Fără doar și poate, „Ușile” au deschis orizonturile unei lumi neexplorate, prin versurile a doi dintre cei mai înzestrați MC-i români și prin producția magistrală a lui gAZAh, în timp ce singurul album care până atunci atingea tangențial subiectul substanțelor interzise era „Drog”, de la Klansmen, lansat în 1996, însă nimeni nu mai abordase până atunci acest teritoriu la fel ca Specii.

Succesul trupei a coincis și cu apariția magazinelor de etnobotanice, iar mesajul a divagat în percepția colectivă – drogurile tari despre care cântau cei doi (heroină, ketamină, cocaină etc.) nu aveau nicio legătură cu substanțele experimentale legalizate pe piața autohtonă, însă o mare parte din public nu a putut face diferența, iar fenomenul Specii a căpătat o aură întunecată pentru multe vieți ale fanilor. După „Ușile vol. 1”, proiectul a avut un hiatus, timp în care cei doi MC-i și-au schimbat traiectoria muzicală și mesajul: Dragonu’ AKA 47 a ales calea religiei creștine, în timp ce Chimie s-a orientat către o zonă muzicală mai jazzy, blues și cu mesaje mai mult sau mai puțin sociale, ambii axându-se pe o carieră solo.

Totuși, Specii s-au reunit temporar, în 2018, pentru lansarea materialului „Fuck Darwin”, de data aceasta fără sound-ul brut și fără producția lui gAZAh. Albumul deplânge viața post-substanțe, cel mai de succes track de pe material fiind „Greșelile tinereții”, unde există versurile: „Când ești tânăr, suferi de șmecherie […] / Strada are pentru toți fraierii sicrie / Când te-omori singur, nu-i mare filosofie […] / Și eu mi-am rupt un ac în venă, la o chindie / L-am scos cu greu prin operație de chirurgie […] / Am circulația proastă-n trunchiul cerebral / Nu pot să depun efort intelectual […] / Greșelile tinereții schimbă cursul vieții / Pace de la Specii, tu urmează înțelepții”.

Cu toate că artiștii s-au ferit să mai cânte piesele vechi care îi consacraseră, dat fiind mesajul și încărcătura lui, în 2022 a avut loc reunirea în formulă completă, trio-ul având un concert de reîntoarcere cu sala arhiplină, neîncăpătoare, și au cântat un soi de best of de pe toate materialele de referință. Rămâne de văzut dacă legacy-ul Specii va continua și aceștia vor mai lansa și „Ușile vol. 2”, probabil cel mai așteptat material din rap-ul românesc all time, însă știm în mod cert că este formația care a rămas în istorie pentru nonconformismul ce a influențat următoarele generații, atât de fani, cât și de artiști.