Tom Veber (n. 1995, Maribor) este poet, performer, artist vizual, redactor și producător cultural. A publicat patru volume de poeme: Točka preloma (Punctul de rupere), Do tu sega gozd (Până aici se întinde pădurea), Pordelih lic (Cu obrajii înroșiți) și Plesen in druge ljubezni (Mucegai și alte iubiri). Poemele sale au fost publicate în Croația, Ungaria, Grecia, Franța, Austria, Germania, Rusia și China. A editat antologia grupului poetic Psevdopoeti: Milimiter in pol (Pseudo-poeții: un milimetru și jumătate) și volumul Srca v igri (Inimi în joc), dedicat creațiilor tinerilor autori și autoare LGBTQ+ din Slovenia.

***

În ajunul
schimbării
mă plimbam
prin pădure
copacii
iartă
totul
și infidelitatea.

***

Pe ce limbă
visează fluturii
când chiparoșii
se înclină spre pământ
iar în tine e război
când fiecare suflare
taie
prea adânc.

***

Cum se iubesc norii
când cu-ale lor
corpuri pufoase
alunecă peste versanții
viselor mele
și-ale tale.

E destul pentru fericire

Când merg cu trenul
ascult Beyoncé
și dau din cap
de parc-aș asculta
cel mai dur
homofob
transfob
poate c-ar merge mai repede dacă-i spun
atotfob rap
din rucsac scutur câteva
chipsuri vechi cu smântână
iar în gările care încep cu litera L
sorb câte-o înghițitură de ceai din termos
cred c-asta ar trebui să ajungă
pot să mă mișc
pot să fiu liber
chiar dacă
doar de la o graniță la alta.

***

Niciodată n-am trăit în anii ’80
n-am fost beat mort în noroi în mulțimea de la Woodstock
niciodată n-am luat ecstasy
sau dansat o noapte întreagă în Berghain
niciodată n-am fost adolescent în America
n-am băut sangria din acele pahare roșii
iar la șaisprezece ani nu mi-am tras-o cu un tip aleatoriu într-un veceu aleatoriu
la optsprezece n-am dat examenul auto
la nouăsprezece nu m-am înscris la una dintre universitățile din Ivy League
și alăturat clubului ei de canotaj
de asemenea niciodată n-am trimis nimănui un dickpic
sau făcut un film porno ieftin
(poate c-a fost decizia corectă
who knows)
niciodată nu mi-au erupt măselele de minte
niciodată n-am putut să port ochelari
întrucât am vederea perfectă
niciodată n-am adormit undeva sub cerul liber în natură
și pe carosabilul unui drum cu adevărat aglomerat
(probabil de-aia ia naștere poemul ăsta)
niciodată n-am suferit o comoție cerebrală
și nu mi-am lipit limba de un stâlp înghețat
niciodată nu mi-a plăcut hip-hopul
lubenițele
noiembrie
autobuzele prea pline
oamenii care râd prea mult
sau pot să-și miște urechile
niciodată n-am crezut medicii
dascălii
politicienii
și poeții.

Metamorfoze în zăpadă

Uneori
trebuie
în toată liniștea din lume
să te târăști în pădure
iar acolo
ca un
animal rănit
să stai nemișcat
sub scoruși și stejari
sub lună și soare
să te lași înzăpezit
ca să te prefaci
în pământ înghețat
apoi primăvara
din gură-ți
va răsări
un ghiocel.

***

Știam
că trebuie să fac asta
pentru mine
să scriu un elogiu tandreții
să mă învelesc cu flori
să mă scufund în lapte
să-mi îngădui
să fiu fragil
atât de fragil
aproape străveziu
ca să se poată
lumina
vărsa
în mine.

***

Ziua somnoroasă
se mișcă
sub limba mea
ceaiul negru
amestecat cu ceva
melancolie duminicală
se iubește
cu cerul
lumina
de la poalele
pieptului tău păros
îmi alunecă
peste degete
când te iau
centimetru cu centimetru
în mine.