Revista Tomis

Silviu GONGONEA

Când mă întorc acasă

Ne-am mutat și cerul are altă culoare
ne-am găsit o casă un loc ne-am regăsit
finețurile gesturilor domestice
șlefuite în ani
Fetița noastră a crescut și ochii ei
au rămas albaștri
Poți iubi poți dărui fără să ceri nimic înapoi
poți trăi fericit
O coțofană dojenește câinele de sus de pe gard
în soarele oblic
ochii lui i se par strălucitori
lătratul lui se aude în tot cartierul de case
Noaptea e întuneric beznă la noi
când mă întorc acasă
aprind lanterna telefonului.

Paul MIHALACHE

Istoria lui FDP

(fragment)

Iulian Ghervas este regizor de film documentar. A cochetat o vreme cu proza scurtă, dar nu a publicat niciodată.

Mihaela MUNTEANU

***

E o noapte friguroasă şi doar sânii mei sunt calzi
Îmi dau jos sutienul ca pe o a doua piele după ce
o mână străină face contururi pe fruntea mea
Acum visez
la un sat de la munte unde câinii aleargă liberi
Acum îmi spune
umbrele de pe jaluzele sunt un film
Acum se apropie de fața mea dar nu fac nimic
Calculez traiectoria serii
Duce înapoi acasă într-un pat rece
Am cerut o inimă frântă doar puţin
Am primit o inimă frântă în multe locuri

Încep să scriu cu cineva în minte
Continui singură eu nu mai am nevoie
de roți ajutătoare
Totuşi unele seri sunt grele
Aş vrea pe cineva ca o sobă pe care să-mi pun tălpile
Aş vrea pe cineva ca un bol cu apă caldă în care să-mi spăl mâinile
Aş vrea pe cineva ca o plantă cățărătoare care să crească în jurul meu
pe care înveți s-o îngrijeşti
greşind
Stau lângă oameni mari care se iubesc e ceva
ce nu am mai trăit până acum am stat doar
lângă oameni mari despre care am sperat că pleacă
Mă fac să mă gândesc
la Cineva care ar lua în mâini lumina
care ar citi cu voce tare
care ar mânca dragoste pe pâine
fără să i se facă rău

Nopţile au devenit mai calde şi sunt toată caldă
Privesc pielea ca pe ceva detaşabil
Întotdeauna am visat că nu sunt eu
Întotdeauna am fost eu
Cea mai mică inimă frântă
Cel mai mic organism rănit

Sunt la un sms distanță de toată lumea

***

Un site care arată adâncimile oceanului îmi spune
The deep sea can be a lonely place
dar
Even in those extreme conditions life finds a way to survive

asta sunt eu în cutia mea mică
care ar putea fi sub apă dar nu e
asta sunt eu sub pătura mea groasă
asta sunt eu simţind că niciodată
nu sunt destul
Dacă te uiți la mine îndeajuns poţi să vezi singurătatea
Sunt transparentă până la a-ți fi teamă
de atingeri
Mă gândesc la peştii prin care se vede tot
Mă gândesc la animalele cu pielea subțire
care stau liniştite sub pământul umed
departe de privirea tuturor
Dacă aş putea alege aş prefera
să nu te uiţi la mine
să nu mă asculți
Eu să
nu fiu aici
iar eu nu mă aflu
în nicio condiție extremă
E simplu – mă trezesc în fiecare dimineață doar cu
întrebările zilei de ieri
cu
aceiaşi oameni care nu țin la mine
dar care au pus mâna
doar din curiozitate
Până unde se poate
întinde transparența
Membrana asta cu multe vinişoare
microdrumuri bătătorite de câteva ace
La scara asta toţi putem fi
mai mari decât noi înşine

Asta sunt eu în cutia mea mică –
cum simt că nu o să fiu niciodată mare
toate procesele corpului în derulare
şi pământul poate fi un loc
la fel de singuratic

Even in those extreme conditions life finds a way to survive

***

Poate cer salvare şi cineva o să mi-o dea

O să mi-o trimită prin poştă
o să mi-o dea acasă la pachet
mototolită strivită dar poate cu drag
Nu o să mi-o arunce pur şi simplu

Poate ştiu de ce-am nevoie
Poate am căutat şi găsit
Cotloanele vieţii sunt înguste întunecate dar reuşeşti
să vezi ceva dacă te obişnuieşti cu întunericul

Scriu poezii despre toţi care au avut
o tentativă să se salveze pe ei
prin mine
Sunt sinceră pentru că nu ştiu să mint
Ei poate nu sunt şi trebuie să aflu eu

Există un peisaj psihologic pentru serile astea
cineva care mă ţine de mână
pentru că aşa vrea
iar pentru mine e prima dată când dorm
pe lumină

Poate cer eu salvare
poate n-o să mă salvez
nici eu

Lucian MERIȘCA

Să schimbi într-o zi un coşmar gri pe un vis cenuşiu 

Avea o figură de câine bun, dar nu era suficient. 

– Mai pune-ţi,

Daria MARUSEAC

sfinte fum de cactus ars

tu vrei să rămânem flămânzi
spune și rămânem
aici
prieteni cu ecoul
deschiși ca o cutie de chibrituri
scăpată printre degete
pe cimentul ud.

Andrei MĂJERI

Individual compus

(fragmente)

(Calmați-vă!) ești singur pe tot etajul și nimeni absolut nimeni nu mai este în clădire
te uiți la ceas
e 7.

Anca-Ioana CÂDĂ

schimburi (in)echitabile

soiuri de alabastru în cute carnale
siluetă-statuie printre exponatele palide ale fondului plastic
în apartamente de împrumut
tot ce-am făcut a fost să bâjbâi
cu mișcări bruște și plăgi înjunghiat-înțepate

în apartamente de împrumut oameni erudiți
se angajează în schimburi rudimentare
versuri de Ginsberg pe sex

nu vreau să citesc
mai tânăr mai iute mai capricios
ridurile mele în femeile mai în vârstă
care te-au interogat pe șest cu întrebări de oracol insipid
în apartamente de împrumut
refuzul în care în ultimul timp doar au zbierat sau
au zgâriat unii sau alții

vreau mâțe care schelălăie în ritual de împerechere
vreau să cioplesc bebeluși imaginari,

Arina GHEORGHE

5 milioane de ani de mers biped

constanța îmi aduce aminte de moarte
constanța e o mlaștină în care mi se împotmolesc picioarele
brusc 5 milioane de ani de mers biped degeaba
bine că m-a învățat unchi-miu să înot că altfel nu știu ce mă făceam
chiar dacă am plâns atunci
camera mea e vopsită albastru
pernele sunt albastre cu texturi ce mă suprasolicită senzorial
așternuturile sunt albastre și mult prea groase pentru anotimpul ăsta
pielea mea e prea groasă în general și mă strânge la extremități niciodată n-a crescut cu mine
pielea mea e albastră și am visat la stâncile din eforie
o să mă aducă valurile cu holeră până pe plajele absurd de late
până la un chioșc cu înghețată să îmi iau un magnum la mai mult de cinșpe lei
libertatea e dulce și constanța miroase a moarte
libertatea e mucegăită și algele se descompun la mal
ne maturizăm nu ne mai e scârbă să călcăm pe ele
pe ea?

Nikola Madžirov în dialog cu Cristina Drăghici

Nikola Madžirov (n. 27 mai 1973, Strumica) este poate cel mai cunoscut poet macedonean al ultimului sfert de veac, scrisul său căpătând o largă recunoaștere internațională după cărțile care i-au apărut în traducere în întreaga lume, dar mai ales după apariția antologiei Remnants of Another Age (2011) în spațiul anglo-saxon. Poet profund, cosmopolit și interogativ, continuând o tradiție a marilor teme și explorări ce dau un sens superior artei, adesea contradictorii, a cuvântului scris, Madžirov a avut anul trecut o bursă Traduki la București, unde a stat câteva săptămâni în rezidență, iar un grupaj din poezia sa a apărut în numărul 14 / decembrie 2023 al revistei Tomis. Cu extraordinara sa capacitate de a empatiza și cu întinsa cultură pe care o pune la treabă în orice chestiune o abordează, orice dialog cu Nikola Madžirov poate deveni un prilej de reflecție și de celebrare a puterii poeziei, așa cum o dovedește și interviul pe care i l-a luat Cristina Drăghici. (Claudiu Komartin)

Mitja DRAB

Mitja Drab (n. 1988, Ljubljana) este poet și doctor în fizică. A publicat două volume de poezie, al treilea fiind în pregătire la editura LUD Literatura.