Religia mea e Logica

Și pielea mea e azbest
Sau, așa mi-aș dori…
Să am un cuțit înfipt
În nori
Și din ei să curgă petrol
Să fiu cearceaful
Lui Dumnezeu
Și să absorb orice lumină străbate
Să mă înțeleg cu prietenii
Prin telepatii
Și Marginea oricui
și a oricărui lucru

Să aibă buze

Și totul să plutească

Amin

Durerea e o mlaștină

„Mai ușor trece o cămilă prin urechile acului
Decât un nepregătit prin porțile Raiului”
Adică
Ele sunt așa de mici
Încât tu trebuie să fii Celulă ca să nimerești
Trebuie să te re-transformi
În spermatozoid!

Doar că la bătrânețe
Nu te mai înghite multă lume…
Și te apuci să porți mobila
În loc de haine

Cum se poate să ți se stabilească un scop de final
Care ține de agilitate?!

Cum se poate să primești la pușcărie
Lecții despre patimi și durere?

Ce ne scapă?

Nisipul printre degete

Și inima printre coaste

Și ne vâjâie durerea pe la urechi
Ca gloanțele
…și nici măcar nu e a noastră…
A noastră zace într-o baltă de sub pelvis
Și naște, ca orice mlaștină
Și moarte și viață
Dar, în primul rând lumină!

                                       Inviere 2026

Știi călcâiul lui Ahile?

Eu sunt TOT un călcâi

Sunt o rană, bineînțeles
Neînchisă de părinții mei
Blah, blah..
Dar
Eu
Am dat vreun mat
La viața mea?!
Am avut ocazii și în școala generală
Dar n-am facut-o nici când n-a trebuit

Când îți e cel mai frică
E cel mai propice să lovești
Natura te învață
Să te agiți la panică
Și să te calmezi la înțelegere

Trebuie să crești din lecții și atât
Fără premii!

Și atunci călcâiul ăla se tocește
Și devine inutil

Donna Alba

Copiii sunt o reclamă falsă
La Om
Te fac să crezi
Că așa va fi în viitor
Dar nu s-a-ntâmplat niciodată
Sa fie bătută Vestea în Piatră
Și nici n-o să fie
Adevărul să-ți crească
În vie

Motorul inimii
E mintea
Și invers

Falicul e ni-mic
Atunci când
E doar la cinema
Și King-Kong protejează cu palma
O singură femeie
Albă!

Niciodată n-o să ne hrănim cu Nimic
Și n-o să ne îngroșăm cu gol
Doar Iarna ne masoară grăsimea
Și doar Iadul ne arată nota de plată

Cash sau Card? – e finalul acestui roman
Care se vrea o poveste despre puritate și speranță

Viteza din spatele ochiului
E atât de diferită de viteza din spatele gândului
Încât se separă stelele de Soare
Și le confundăm atât de ușor
Încât ne căcăm planete
Și ne naștem zei

Dar ajungem,
Dacă nu sfârșim

Să nu ințelegem peisajul
Zvârlit dinaintea privirii
Decât dacă murim

Și atunci se naște istoria

Și o luăm de la capăt
Prin copii
Prin ideologii

Prin tot ce nasc antihriștii