Revista Tomis

Andreea Roxana GHIȚĂ

fragmente pentru amelia-oana

×

numele tău apare în câteva documente

certificat de naștere, carte de identitate, carte de muncă, certificat de căsătorie, certificatul meu de naștere, certificat de deces, diplomă de bacalaureat, diplomă de licență, contract cu banca, act de proprietate, bilet de internare, buletin de analize, extras de cont, bilet de externare
nu ți-am rostit numele de prea multe ori
amelia amimami ți-am spus mereu mama

×

în loc de perle produc sare
nu știu să descriu lipsa
o simt preistoric

ar fi ridicol să scriu despre procesul de formare al perlei
știu despre doliu că
apare imediat ce un corp este smuls din lume
în locul lui un organ fantomă dureros și incandescent o lampă cu sare de himalaya
în jur se produc țesuturi fantomă cornoase
mii și mii de straturi concentrice care protejează
în acest timp lumina pătrunde în organul fantomă și se reflectă în memoria noastră
involuntar organul fantomă devine receptiv
și emană căldura corpului lipsă

×

noaptea mă învârt în pat
cu două alune de pădure
ochii tăi văd un alt sfârșit
iar eu mă prefac
îți arăt cu degetul o lume nouă
îți spun povești despre locurile
în care nu ai fost
despre locurile care nu există
în fiecare peisaj un gol
ia forma ta

×

cred câmpul pe care-ţi imaginai cum călăreşti
cred marea în care înotai departe
până muşcai din orizont
cred că mă alintai spunând că
sunt frumoase poveştile mele
din Vorkuta
cred că n-am putut să creez frumuseţe
cum ai putut tu, amelia,
eu doar am găsit-o şi n-am vrut să cred
că te vei muta într-o casă
cu tavanul până la nas
un tavan alb
pentru că ai spus-o prea frumos

×

când ningea te închideai
în casă şi spuneai
că nu mai ieşi până la primăvară
anul ăsta primăvara nu
a mai venit

×

pentru mine nu a fost sărbătoare
dar într-o zi de felul ăsta ai murit
au trecut două zile
m-am ridicat din pat
am fumat trei țigări
am ieșit
magazinele au revenit la programul lor normal
oamenii s-au întors la muncă
mie statul îmi dă trei zile apoi voi contribui la economia țării ca tine, amelia oana, până la capăt
crucea farmaciei luminează
e frig
chiar nu înțeleg de ce
ninge atât de mult

×

părul tău era zăpadă
mâinile tale erau zăpadă
somnul tău era zăpadă
tramvaiul 41 era zăpadă
frica ta era zăpadă
copiii tăi erau zăpadă
morfina era zăpadă
grijile erau zăpadă
ai strâns totul și ai visat
cum medicii nu-ți pot scoate
zăpada din corp
ningea peste mine toată noaptea
tone de zăpadă dispăreau dimineața
înapoi în capul tău
iți descriam fiecare fulg în formă fixă
nu puteam să te mai țin
erai zăpadă

Mai multe texte
Citește și