Clișee

Nu țin minte date de naștere și nu sun la aniversări
Sun când îmi aduc aminte și mi se face dor
Un telefon care sună random într-o zi obișnuită,
după multe zile în care nu te-a căutat nimeni, îmi pare
mult mai valoros decât zecile de telefoane primite la aniversare,
unul după altul, ca fisele ce curg dintr-unul public
o dată-n viață sau în an
La fel e și cu florile. O profesoară nu va ști niciodată
de la cine e fiecare buchet dintre zecile de buchete
primite în prima sau în ultima zi de școală. Cu multe
nu ajunge nici măcar acasă, le împarte pe la prietene, mamă, secretare
Uneori, o floare de cireș sau de sunătoare aduce mai multă bucurie
când un elev se gândește să o culeagă de pe drum pentru tine
Dacă aș mai fi elev, m-aș vorbi cu colegii ca fiecare
să aducă flori în altă săptămână, astfel încât profesoara
să se simtă apreciată și să aprecieze fiecare gest

La amanetul din colț s-au scos la vânzare 16 inele, dintre care
jumătate sunt de logodnă

Let it unfold & Enjoy

Perseverența e orizontală, evoluția e verticală
Cere efort așa cum stomacul cere mâncare și arta sacrificii
În om e ceva mai adânc decât omul s-a spus
Eu aș zice și ceva mai frumos și ceva mai bun și ceva mai sfânt
Sunt mult mai mulți oameni inteligenți
decât sfinți și frumoși și buni laolaltă
În interior am tot ce vreau scris pe o plasă de kaufland
Cine are însă detectoarele potrivite
mecanisme elaborate, atent dezvoltate cu care să vadă zonele de lumină
unde se intensifică lumea, unde acul sare-n miracol, unde biciul ascezei
alungă iluzia revelând adevăr

De ziua mea

Când a murit bunicul am râs.
A doua zi am împlinit 10 ani.
Nici urmă de petrecere.
Timp de două săptămâni trecusem
în fiecare dimineață prin fața ușii deschise
de la camera lui
O perdea cu crini o despărțea de
lumea viilor, nelăsând muștele să treacă
Crinii miroseau însă tot mai mult a galben și a moarte.
Era greu să treci prin fața ușii fără
să-ți ții respirația. Era și mai greu să fii dincolo de ușă,
în muribundia.
În noaptea aceea, Bălan a rupt căpăstrul și a fugit
la poarta cimitirului.
Bunicul l-a urmat la 3 zile. N-a fost chip
să pună cineva mâna pe el să-l înhame, deși,
cu el în hățuri, bunicul dusese la groapă toți morții satului.
Mie mi-au spus c-o să ne reîntâlnim în ceruri, apoi
l-au băgat în pământ.
Am întrebat dacă o să mai am ochi albaștri. N-am înțeles
cum altfel o să ne recunoaștem, așa că m-am întors pe călcăie și
am decretat că n-o să mor niciodată.

Mi-au serbat ziua de ziua altor copii.

à la carte

Citim în stele ca într-o carte de bucate
Sfinții ies din aureolă ca parașutiștii din avion
și se scurg pe pereții lumii
mânjind naos pronaos și altar
Puțin înainte de 2 mi-a ieșit sufletul,
un porumbel care s-a izbit de plasa de țânțari
A rămas cu ghearele agățate, negru, cerșind lumină
Când iubești, îți scoți inima și-o pui pe platouri japoneze

Pastel

Decupez un colț dintr-o planșă de desen
a unui copil de clasa 1 și-l lipesc pe un câmp
pieptănat pentru însămânțările de primăvară
Cineva va veni curând, va pune cortul,
va face focul și-l va face acasă
Dau zoom pe câte un copac mușcat de frig și infestat cu culoare
Frumusețea ta, Doamne, doare
Tare