„Optimistul întotdeauna trebuie să cumpere bilete la loterie, eu am cumpărat de multe ori și niciodată n-am regretat”
Așa a zis Adam Michnik în conferința susținută la Cazinoul din Constanța și, da, te umple de entuziasm, te mobilizează când auzi asta, apoi vin îndoielile, îți aduci aminte de câte ori ai „cumpărat” și ai sperat și ai pierdut. În ceea ce mă privește – de câte ori am votat cu speranță, de câte ori am scris cu speranță, de câte ori am admirat cu speranță, de câte ori mi-a fost frică și am disperat, de câte ori am răsuflat ușurată pentru că a „ieșit” răul cel mai mic, de câte ori am spus că îmi fac bagajele pentru plecarea definitivă din țară – și nu mi le-am făcut niciodată.
Dar… puteam altfel?
Într-un moment istoric pe care mulți îl simțim crucial, când arhitectura politică a lumii pare firavă în fața oamenilor-demoni ce au ajuns să dețină putere și o folosesc fără să țină cont de reguli, de morală și de legi, când constante ale vieții noastre devin variabile în contextul infiltrării inteligenței artificiale în toată țesătura socială a lumii, în fine, fiind într-un proces continuu de reevaluare a prezentului, viitorului și trecutului în funcție de noi și mereu surprinzătoare coordonate, oportunitatea de a asculta ce are de spus un personaj istoric ca Adam Michnik – jurnalist, istoric, dizident anticomunist – este extraordinară.
Am ajuns la conferință cu gândul de a afla, în primul rând, motivele pentru care acest înțelept polonez al sfârșitului de secol 20 și începutului de secol 21 nu a fost de acord cu lustrația. În condițiile în care mulți gândim că asta este ceea ce a lipsit în România – punerea în aplicare a punctului 8 din proclamația de la Timișoara – pentru a fi scăpat de „democrația originală” propusă de Iliescu, de urmările ei din prezent, de îmbogățirea accelerată, de accederea și rămânerea la noua putere a „foștilor” din PCR și din Securitate care au creat adevărate linii ereditare ce împânzesc toate instituțiile statului. Până la malformațiile din prezent, foarte aproape de a da naștere unei noi dictaturi naționalist-izolaționiste.
Da, sunt motive de îngrijorare, dar o privire de ansamblu, de la înălțimea istoricului și fostului deținut politic, la scara istoriei, are darul de a mai diminua angoasele și a mai întări încrederea în umanitate. (De aceea m-am simțit datoare să transcriu o parte din conferință, pentru cei care nu au avut norocul să se afle în sală sau nu au aflat de vizita lui Adam Michnik la Constanța.)
