În iulie 1966, Manuel Santana și Billie Jean King câștigau turneul de tenis de la Wimbledon, iar la București a avut loc consfătuirea Tratatului de la Varșovia, la capătul căreia a fost făcută o declarație comună a celor șapte țări aliate de susținere a Vietnamului de Nord. În cadrul turneului lor mondial, membrii Beatles aproape că au fost linșați pe aeroportul din Manila, înainte de a zbura spre Delhi, iar la Londra, prim-miniștrii Georges Pompidou și Harold Wilson au anunțat construirea unui tunel pe sub Canalul Mânecii. În același iulie 1966, a murit, la numai 40 de ani, poetul și criticul de artă Frank O’Hara, iar Anglia a câștigat Cupa Mondială la fotbal după victoria de pe Wembley în fața RFG-ului. În pragul vârstei de 80 de ani, Marcel Duchamp a avut la Tate Gallery o retrospectivă majoră a operei sale artistice, în timp ce Bob Dylan a suferit lângă Woodstock un accident de motocicletă grav, după care nu a mai concertat vreme de opt ani. Indira Gandhi a făcut prima sa vizită oficială la Moscova, în Argentina guvernul militar condus de generalul Onganía a revocat libertatea academică, decizie care a condus la proteste studențești de amploare, încheiate cu „Noaptea bastoanelor lungi”, iar la noi a fost definitivat și prezentat, pe 26 iulie, conducerii PCR studiul demografic ce a stat la baza decretului anti-avort care avea să fie emis pe 1 octombrie.
Tot în această lună de acum exact șaizeci de ani, a apărut la Constanța primul număr al revistei Tomis. Botezul l-a făcut însuși Tudor Arghezi, care scria, la 86 de ani, pe prima pagină: „Se nimerește fericită nașterea pe digurile de odinioară ale Romei în Dobrogea Mării Negre a unei publicații literare botezată cu numele străvechi TOMIS, patrie de antichități latine și a exilului și sepulturii marelui nostru strămoș de limbă, de scriere și de sânge, Ovidiu. Onoarea Dobrogei românești era prea lipsită de un blazon literar.”
Apariția acelui număr princeps prilejuiește aniversarea de 60 de ani pe care am ținut să o marcăm în acest număr 45 al seriei noi pornite în toamna lui 2022. Un bilanț succint ne arată că Tomis (care a avut o apariție neîntreruptă între 1966 și 2010, reluată, după o pauză de 12 ani, în actuala formulă redacțională) a ieșit cu o frecvență lunară între iulie 1966 și aprilie 1974, apoi trimestrial până în 1981, iar de atunci din nou lunar. Peste 525 de numere care au traversat aproape un sfert de veac în România comunistă și cam tot atât în democrație, înregistrând de-a lungul acestui parcurs câteva inevitabile transformări și rebranduiri tributare schimbărilor de epocă, generație și direcție imprimată de echipele ce s-au succedat la cârma Tomis-ului.
Îi salutăm pe toți cei care și-au legat numele de istoria acestei publicații în cele șase decenii scurse de la fondarea ei, dedicați convingerii că o moștenire culturală funcționează atât ca ancoră identitară fundamentală, cât și ca punte spre viitor.
Redacția
