AMR

după ce treci de cărare
e o pasăre moartă pe dreapta
îți spun ca să știi, să nu te sperii când ajungi
ocolești, nu te uiți, că n-ai de ce, mergi mai departe,
nu-i nimic, se întâmplă din astea.
n-am apucat să îmi termin discursul
de mamă care se controlează, de mamă care se educă,
de mamă care își vede/ înțelege/ conține copilul
unul dintre ei a tras la poartă
cu libertate, deci zero întrebări sau remușcări
în fond, era un obiect acolo, în iarbă,
o pasăre uscată, cu formă de avion,
o pasăre deshidratată ca un people pleaser.
m-am gândit la mine
m-am gândit la tine
m-am întrebat cât a mai rămas
cum pot amâna meciul
m-am întrebat cum vor trosni oasele mele
în cădere
m-am întrebat dacă mi se va umple ciocul de nisip sau
voi avea un ultim moment pentru a scuipa tot.

Privighetoare

în iubire (da, am spus iubire)
există firmituri care satură (azi)
lucruri care se compensează (azi)
există un pact care pălmuiește
există un om care întoarce obrazul
înghite în sec
spune că e bine așa, spune că e bine așa (azi).
îmi amintesc de biblia pe care o primeam de la pocăiți
când mergeam la bunica
îmi amintesc de imaginile sinistre
și de promisiunea că voi arde în iad
dacă nu dacă nu dacă nu
puteam pune degetul pe flăcările infernului
puteam citi clar lista de păcate
un sistem bine pus la punct.
Îmi amintesc pagina cu coșul de firmituri care a hrănit mulțimea
și mă întreb
ce fel de pasăre sunt eu.
Frumoasă, cu ciocul ademenitor, cu ochii în firmituri
ca la un mult așteptat festin.
Absolut fericită, bucuroasă și norocoasă că am ce mânca. Azi.
Ignorând că pe fundal se aude constant
păsărică, mută-ți cuibul.

Karakara #0104

Mama, notează:
Cubone e un mic dinozaur maro
care poartă pe cap craniul mamei, după ce mama moare,
e ca un ciclul, știi ce zic?
poartă după el un os și plânge.

Am notat. Am rămas acolo
mi-a vâjâit capul
cum să o duci pe mama pe umeri
cum să plângi ca un copil mic în câmp
cum să o ceri pe mama, dar să o ai peste frunte
nu am înțeles nimic, am recunoscut tot, cred că mi s-a făcut frică.
Acest mic Cubone care plânge în nisip
cu mama lui, prea grea peste el,
cu osul ăla mare, târâit pe lângă picioare.
De ce nu își dă jos craniul ăla,
de ce nu aruncă osul
mama, nu înțelegi, este pentru protecție.
craniul ăla e cât capul lui, nu îi este greu
și când evoluează și devine un Marowak
craniul acela nu mai e armură, e chiar capul lui.

Micule dinozaur, te-ai lipit de inima mea
fără remediu fără curaj
însetată, obosită, lihnită și cu brațele întinse mereu spre celălalt.
Ești pokemonul meu preferat.
Va fi din ce în ce mai rău pentru cei ca noi.
Măcar despre tine știm în ce vei evolua.

O poezie tristă despre fericire. O poezie-delir.

La primul pas s-a auzit o voce din adâncuri
ne jucăm cu focul și o să ne ardem
și am călcat cu hotărârea unui om care știe
și crede
și spune
și scrie
că iubirea e the best of the best.
Mi-a pârlit tălpile și am plâns
și n-am spus nimănui, pentru că e vremea
oamenilor educați care nu se încurcă cu din astea
e vremea femeilor puternice
care nu se încurcă cu din astea
e vremea celor care știu clar când e alb și când e negru
claritatea e putere, a te alege e putere
puterea e putere.

Am plâns mult și am rămas cu picioarele în foc
am învățat să fac pași
am plătit toate vămile și mi-am acoperit urechile.
Am râs m-am bucurat mi-au strălucit ochii
am spus te iubesc și am fost patetică și exagerată.
Și te iubesc și sunt patetică și exagerată
și sunt fericită și strălucitoare
sunt ca o stea căzătoare
ani la rând strălucesc, nimeni nu știe când am murit.

Și nu mă tem de voi.

Am ascultat predici despre decență, căsnicie, sacrificiu
am ascultat podcasturi despre monogamie, infidelitate și victime
am văzut cum se ridică din mulțime femeia decentă
am văzut cum se calcă pe cap femeile decente, femeile cu carieră, femeile cu statut
femeile care își știu valoarea.
Am văzut zâmbetul bărbaților care nu se amestecă
ci doar oferă și cer la schimb.

Am mers în patru labe când am obosit, m-am ars în palme și în nări.
Am urcat scările de marmură și am ajuns la casa lui.
Ușa a fost și este încuiată.
Stăpânul casei iese în prag
și mă iubește așa cum am visat mereu
îmi spală rănile și mă ține în brațe.
Câine, animal loial, animal cu foame și cu sete
cu ochi umezi
câine care vă scârbește
câine care jignește
câine care nu se iubește
câinele rușine
câine care nu pleacă niciodată
câinele cu rană de abandon
câinele fără stimă de sine.

Ce scenariu surprinzător,
ceva îngrozitor.