Ana-Maria OLTEANU (n. 2005) este absolventă a Liceului Greco-Catolic „Timotei Cipariu” din București și se află în pragul admiterii la Litere. În 2023 a luat premiul I la concursul de poezie pentru elevi „Gellu Naum”, iar în 2024 a citit la ediția 300, aniversară, a Institutului Blecher

blestem

tot ce e frumos te caută
şi te va găsi.
tot ce e frumos te va pătrunde
şi îți va inunda traheea.

am să am grijă să te doară.

tot ce e frumos va arde –
iar când tot frumosul arde, eu mă voi întrupa
şi mă voi face
om.

eu sunt setea.
eu sunt îndârjirea coastelor tale reci.
eu sunt Şeol.
eu sunt Hadesul în care zaci şi
din care te amăgeşti
că o să mai scapi
vreodată.

am să îți mestec pielea şi am să-ți scuip
oasele ca pe sâmburi.

De cine te temi?

all-inclusive

pentru că m-a durut și încă mă mai doare
corbul domesticit îmi ia din palmă cu tot cu carne
când mă-nclină când m-atacă
când sărută când mă-nneacă
cum au tras ca niște lupi din vâltoarea bunătății mele
cum se adună și se strânge la poalele metropolei
vuietul
Bucureștiul n-are timp
Bucureștiul e născut și fluidizat și fără niciun timp
ochii smintiți la oasele orașului ca zăbala
zarvele instituției și zăcămintele industriei
sunt un produs industrial instituționalizat
sunt monumentul ecletic cu bulină roșie din centrul capitalei
funcționez pe sticlă de murano și nu am deloc pretenții.

inima trebuie silită să iubească mai mult
–Radu Vancu

trebuie să înțelegem că unii oameni s-au rugat şi n-au simțit nimic
trebuie să înțelegem că unii oameni au iubit şi n-au simțit nimic
toate însemnele astea sunt scrise în palmă undeva şi citite cu voce tare la biserică duminca
inima trebuie silită să iubească mai mult
trebuie să scriem prost şi nu prea mult despre iubire
niciodată prea mult despre iubire

am vrut să scriu ceva despre un tablou urât,
cu dinți, şi colți, şi resturi de altceva,
şi lucruri despre care mai scriu eu de-obicei
părea simplu
să curm tot ce-mi iese-n cale să-l deşir în colțuri să-l cos pe margini şi apoi să-l dau înapoi fără să pară câtuşi de puțin atins.

am vrut să scriu şi despre tine şi fireşte
că n-am făcut-o
nu te-am scris pentru că asta implică foc,
şi materializare, şi multe, multe copci

nu te-am scris pentru că am vrut să rămân şi eu cu ceva,
iartă-mi egoismul –
când scriu, nimic din ce-i al meu nu-mi mai aparține.

inima trebuie silită să se lupte mai mult
dacă punem cuvintele cu inima în aceeaşi cameră şi le legăm bine spate-n spate,
s-ar putea să strige după ajutor

cuvintele, ca un corp străin, rămân şi contaminează tot
inima simte şi se sperie
nu-i putem spune inimii ce să nu simtă

cuvintele sunt grele şi fără niciun sens
dar aş fi vrut să aibă un sens
măcar acum.

despre ruşine, substanțial

sună-mă când simți că pierzi şi am să-ți spun că aşa va fi şi că e numai vina ta.

sunt lucruri despre care nu vorbim şi sunt şi lucruri care nu merită spuse
putem spune că zerourile din plămâni sunt tot un fel de seminulități
putem spune că schimbul de salivă e tot un fel de hidratare

ce nu putem spune e că mâinile-nisip sunt sticlă
mâinile astea de nisip nu vor fi vreodată sticlă

eu nu-ți pun spini coroană pentru că spinii tăi sunt deja aici
iar eu nu am să-i ating.

vin spre tine cu gura plină de adevăr să-l fac pe dracu’ de ruşine
nu se cuvine să am ruşine
mă arunc în camera cu pereți verzi tixiți de fum şi țigări fumate pe jumătate de ruşinea ruşinii altora

te îndepărtezi
fire negre de wolfram te trag din spate
cu ace în omoplați
te îndepărtezi

am puterea asta.
pot să te scot de sub gingii ca pe un fir de cupru.

spovezile devin din ce în ce mai importante

lupta dintre norocoşi şi puternici.
vanitatea masculină.
exaltarea.
senescența.
dorul de tată. dorul de ideea unui tată.
gândul la o formă de divinitate.
frica de dumnezeu.
boala.
poezia oțetului de mere.
degetele însângerate de pe marginea confesionalului.
stratul de sare de pe față.
stratul de sare de pe retină.
patrafire deşirate.

vinul liturgic vărsat înainte de spovadă.
patrafir pătat.
pătat.
pătat.
rozarii rupte.
coşmaruri cu insecte mari.
metamorfoze.
hiraeth.
erezia ca element distinctiv.
liniştea ca o formă de tortură.
plânsul în Santa Maria Maggiore.
plânsul la preot.
starea de după plâns.