Revista Tomis

Maria ISTRATE

Facebook
Twitter
WhatsApp

Maria Istrate (n. 2011) este elevă în clasa a VI-a, iar precocitatea ei m-a izbit de la primele versuri citite, grupajul trimis la concursul Festivalului Național de Poezie „Gellu Naum” (a cărui secțiune gimnazială a câștigat-o) entuziasmându-mă și punându-mă totodată pe gânduri. Lucruri rare în poezie (iar azi se scrie poezie parcă mai mult decât oricând), precum claritatea expresiei și precizia limbajului, în sprijinul cărora sunt puse o știință neobișnuit de matură de a construi imagini și un vocabular bogat și suplu, într-o vădită discordanță cu limba română atât de precară cu care suntem inundați pe toate canalele… Ferindu-mă să fac vreo previziune, voi spune doar că Maria Istrate dă prin aceste cinci texte proba unui talent ieșit din comun, a cărui evoluție sunt curios și dornic să o urmăresc mai departe. (Claudiu Komartin)

Cartierul nostru

În cartierul cu un singur catarg o fată
croșeta o velă de lână zicea
că pe străzile astea bate vântul cel rece
ea propunea (ca el) să ne ducă de-aici
că vine de la răsărit de acolo
de unde pleacă lumina și parcă ne făcuserăm
râuri râuri
săltau în noi sentimentele ca păstrăvii
și ni se fasonau pietrele de pe inimă
la noi în cartier se numea ploaie
cei care treceau pe aici ocoleau
mamele lor îi învățaseră să nu
le spuseseră să nu
stai în ploaie să mori să nu
sari în bălți cu pantofii cei noi și ei
cântau împreună pe nas
era un mare cor de țârcovnici
într-o biserică de vinilin
care nu mai avea nici
popă nici ieșire.

Noaptea

și Doamne ce ne mai vedeau ochii
de parcă le-ar fi venit să creadă
atunci mi-ai spus niște lucruri eu
am dat din cap într-o parte
dar nu te-ai supărat ai început să-mi vorbești
cu mâna întinsă despre vasele ancorate în larg
așteptarea lor zguduită de valuri mi-ai zis
că așa stă și inima în om și se zbuciumă
pe locul ei ancorată în străfundul ființei
mi-ai descris până și lanțul trăirii cu verigile sale
una mai minunată ca alta și uneori eram de acord
mai târziu ai plecat iar eu am rămas
singură până la ziuă
judecând la memoriile și uitările noastre.

Realitate

Ploaia te cuprinde și trece
te sărută din fugă și dispare
pe-alei și îți lasă în urmă o răcoare
și un zâmbet, un sentiment al desprinderii
dintre cer și pământ, un secret al speranței fără visare
și bine ar fi să mă crezi pe cuvânt, să n-ai nici teamă,
nici frică, nici spaime, să taci știind despre ce taci
așa cum bine e să vorbești doar despre ce știi c-ai trăit.

Zena

Zena era o fată frumoasă
își cânta singură noaptea s-adoarmă
dădea telefoane în gând visa
trăia în gând singură și frumoasă
în camera ei de păpușă cu ușile
bine închise și ochii întredeschiși
dormea și cânta printre lacrimi de bucurie
strângea brațele adulmeca pernele
imagina o noapte fără urmă
și se temea apoi că nu visează.

Visul

Am visat inima unei câmpii uriașe
eram în mijlocul ei am zărit o ușă
am întrebat e asta o ieșire sau o intrare
mi s-a răspuns nu există afară sau înăuntru
tot ceea ce vezi este afară și
tot ceea ce nu vezi este înăuntru
tot ceea ce ai în față e afară
tot ceea ce ai în spate e înăuntru
o ușă e numai o ușă
niciodată închisă și deschisă în aceeași clipă
nimic din ceea ce intră nu mai iese și
nimic din ceea ce iese nu mai intră
iar orice altă ușă în afară de una e o iluzie
tot ceea ce poate fi cunoscut e deja știut și neaflat
iar tot ceea ce e de necunoscut e deja aflat dar neștiut
mă gândeam dacă să plec sau să stau
mi s-a spus că oriunde m-aș duce
nu voi rămâne niciodată
iar de rămân n-am să ajung nicăieri
fiindcă sunt deopotrivă și aici și acolo
atunci când mă caut mă ascund fiindcă nu pot fi și înăuntru și afară ci numai aici și acolo
am întrebat „cine ești?”
mi s-a spus sunt ceea ce știi dar nu poți afla sunt ceea ce ești dar nu poți cunoaște fiindcă sunt ceea ce numai unul din noi poate ști despre celălalt fără să se cunoască pe sine
am întrebat „de ce toate acestea?”
și am fost întrebată „de ce toate acelea?”
am întrebat „cine sunt?”
mi s-a răspuns ți-ai răspuns mai devreme
apoi s-a risipit o mare lumină iar eu am deschis sau închis ochii.

DE ACELAȘI AUTOR
citește și
RUBRICI: