Revista Tomis

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp

Briseis STAN

Briseis Stan (n. 2001) este studentă în anul IV la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București. A reînceput să scrie de jumătate de an, după o pauză făcută la terminarea liceului. Este membră a Cenaclului Visceral.

#ad

nu există piele mai frumoasă decât aceea
din care ies aburi draga mea tu care bântui
somnul REM al atâtor vegani ei care își trec
degetele prin tine și le ling singurul lor
păcat că nu au gustat până la capăt clou
de girofle îți caut privirea antiinflamatoare
să văd dacă am pronunțat bine spun
tan-doo-ri
și limba mea te caută în spatele dinților

moka pot

m-au luat de la piață am costat 21 de lei
am văzut lumina zilei într-o garsonieră din Dristor există locuri mai rele
m-au pus pe foc. am făcut ce mi s-a cerut.
m-au pus încă o dată am vrut să fac să cedeze mecanismele de siguranță. să simt cum presiunea devine insuportabilă
și vaporii să curgă din mine
am vrut să mă dezmembrez fără să fie nevoie de impact
și acesta să existe oricum

o manifestare clară a naturii mele violente
o mașinărie ca mine care cunoaște oameni ca voi

bica

dacă nepoții nu te vizitează la
nr 15 nu se știe dacă ai murit și
dealurile nu mai pot de nerăbdare

nici tu nu ți-ai vizitat fiul la spital
la psihiatrie poate vedeați aceleași
lucruri

încerc să îmi imaginez liniștea
și nu pot

nora ți-a mâncat toată viața
colțul de pâine totuși prima oară
când a scăpat mămăliga aburii
ieșeau din covor și tu ai vrut să-i tai
obrajii

erau frumoși
mai frumoși ca roșiile din seră

ardeau și ție îți place rușinea
este lucrul cel mai probabil

așteptam să îmi faci observație și
pentru că nu ai făcut-o am plâns
profilul tău era o iluzie o față nu
este niciodată singură dacă se
privesc devin una și becul se poate
stinge în sfârșit

anxietate

bătrânul care apasă butonul trăiește
cu teama că ușile nu se vor deschide

și tramvaiul îl va duce într-un loc
îngrozitor pentru că este necunoscut

acolo ne vom întâlni iar întrebarea ți-au
ajuns banii luna asta nu ne-o va pune
nimeni

teatru

îmbraci pijamalele dramei
ca ceilalți să spună faci pe
nebunul acum urmează să
urli urlu

mă îmbolnăvesc privindu-te
transmiterea este ereditară
(om – mașinărie)

spontan îmi exprim aprecierea
spontan mă uit la film
spontan îmi fac dușul de seară

și apoi spun delirul este condiție de geniu

poezia este viroză fără ea
n-ar curge muci sau lacrimi

fără ea nu s-ar putea
spune dați-mi un pahar
de lapte sunt năruit

CITEȘTE ȘI

GABRIELA PANȚU

GABRIELA PANȚU și-a cumpărat primul aparat foto digital în anul 2016, iar în anul 2017 a absolvit cursul de fotografie al profesorului Radu Grozescu. Gabriela abordează, ]n special,  fotografia de portret și nudul artistic, fotografia de stradă și fotografia de arhitectură. Lucrările Gabrielei Panțu au fost expuse la Mia Photo Fair, Milano (2019); Bucharest Photofest (2020); The Photohouse,  Israel (2021);

Citește mai mult »

Camelia Iuliana RADU

te pot ajunge doar cu gândul uneori visez cum ajungîn iarba de sub etajul camerei taleși arunc pietricele în geam sper ca sunetul repetat să te trezeascăsă mormăi ceva să deschizi fereastramăcar în visul meu pe sub betonul rece al blocului tăuaș zâmbimi s-ar vedea strungăreațami-ar fi teamă că vei închide fereastrasă nu intre țânțarii mai încerc o datăși încă

Citește mai mult »
Mai multe texte
RUBRICI: