Revista Tomis

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp

Semyon Hanin

Semyon Hanin (n. 1970, Riga) este un poet leton de limbă rusă. A studiat limba și literatura rusă la Tartu și Riga, iar în 1999 a fost unul dintre cei cinci fondatori ai grupului Orbita, o asociație de poeți letoni rusofoni al căror principal țel era să integreze bogata tradiție a regiunii baltice la peisajul și practicile culturale contemporane. A debutat în volum în 2003, iar de atunci a devenit unul dintre cei mai notabili poeți ai țării. Este autorul unei ample antologii de poezie rusă scrisă în Letonia de la 1680 până în 2010. 

*
nu regretă nimic, așa a cerut să vă transmit
ție si tuturor celorlalți
și geniilor întunecate, și ei
celei care și celei pe care
și celei cu care – de asemenea
cuvintele lui: încă n-a venit timpul
să mă scoateți din listele negre
nu m-am pocăit, încă trag din urmă o trenă
nu-mi cer iertare, voi deveni și mai nesuferit
mă voi altera
ca o mâncare
sau chiar mai rău – ca literatura
așa a zis el

*
zăpada se topește lunatică pe acoperișuri
alunecă precum vocile de copil ale femeilor
se desprinde și cade
un echilibrist abțiguit cu picioare de vată,
căruia, precum un șiret dezlegat,
îi încurcă frânghia
și el se împiedică
fluturându-și trandafirii ofiliți ai mâinilor
și se rostogolește
o căciulă de blană
boțită, goală, înghețată

*
și ți-e frică și aștepți să vină ziua aceea
în care vei înțelege în sfârșit
că lumea nu se sprijină pe elefanți și balene
ci pe niște mici hamsteri neliniștiți

și vei afla atunci că babelul
e situat în parcul vērmane
unde fecioare stau întinse pe socluri de carton
și poartă peruci luxuriante, întruchipând lei

și abisurile căscate își vor închide ușile
și troleibuzul de pe linia unu își va coborî antenele
iar menajerele din piaţa matveevski
vor face cale întoarsă, fără să se prindă cu mâinile de nimic

și rezerviștii vor invada locurile de joacă
pășind timid pe suprafața lor de cauciuc
pentru a desluși mai clar leagănul roșu
de căluțul galben, de toboganul verde

și vazele de pe faţada operei
se vor umple cu fructele călduțe ale sudului
iar castorii vor observa că au în cozile lor
piciorul zdrobit al lui māris liepa

și apele daugavei se vor face turcoaz
ca un avertisment pentru numeroșii ei afluenți
și capetele de pe ambasada franţei se vor întoarce
să vadă cum se revarsă din coșul operei clăbuci negri de fum

și-un alpinist va răzbi cu greu către tiranți
un ultim taxi o va lua din loc de lângă barul chomsky
bernard își va pune atunci pălăria și haina
iar lāčplēša va deveni o stradă dreaptă, fără delușoare

un pustnic se va pierde mai apoi în piața berg
lovind cu rotița valizei sale caldarâmul
și fetele de la intrarea în splendid palace
îi vor pocni cu torța pe neghiobi

și chiriași ce s-au mutat deja le vor șopti palavre
depunătoarelor trase pe sfoară
despre cum țâșnesc fântâni din gropi întunecate
și despre cum din țările calde oamenii se-ntorc bronzați

simpatizanții își vor șterge de pe față zâmbetul schițat
luând drept gară următorul hypermarket
și va merge trenul peste râul înghețat
și va mai merge o dată

și din palmele libertății stele-or răsări
și din beznă va țâșni o ploiță măruntă
și noi doi ne vom întinde pe iarbă sub ginko
și vom încerca să nu ne clătinăm

*
cât ai scos tu din mine
cum ai scoate iepuri din buzunar
porumbei din mânecă
iar dintr-o cutie magică
femei frumoase despicate în două
și, de parcă n-ar fi fost de-ajuns
tu externai din mine bolnavi
nu înțeleg, oare ți se pare că ai fi aici
la un spectacol de circ?
știi cum se numesc toate acestea?
și cine esti tu după toate cele întâmplate?

din mine pleacă acum firesc
mai exact au plecat deja
lumina căldura suflarea
dar dacă vei reuși să aduni toate
celulele nervoase moarte
toate celulele uzate ale creierului
încă vei mai putea modela un pitic răutăcios
un monstru mic, dar adevărat

*
să nu crezi că e un boschetar
el și-a pierdut pur și simplu cheile
și de patru luni își petrece noaptea
dormind pe treptele magazinului de mobilă

pare că nu îi e tocmai comod
să stea așa chircit
dar de fapt omul e acrobat
și nu-l costă niciun efort

de unde ai luat-o că a murit?
ce să zic, nu respiră
la ce să te mai aștepți de la yoghinii avansați
capabili să-și țină ani întregi respirația

ei bine, vorbim aici de aproape o veșnicie

*
m-au căutat o noapte întreagă. prin curți
pe străzi mi-au strigat numele
au sunat la poliție și la spitale
poate că zăceam undeva fără cunoștință
în vreo speluncă sau într-un bar…
și totul fără rost. dar dacă vor ajunge
în căutările lor până la acest dormitor sufocant
atunci sunt cu adevărat pierdut

traducere de Diana Iepure

CITEȘTE ȘI

GABRIELA PANȚU

GABRIELA PANȚU și-a cumpărat primul aparat foto digital în anul 2016, iar în anul 2017 a absolvit cursul de fotografie al profesorului Radu Grozescu. Gabriela abordează, ]n special,  fotografia de portret și nudul artistic, fotografia de stradă și fotografia de arhitectură. Lucrările Gabrielei Panțu au fost expuse la Mia Photo Fair, Milano (2019); Bucharest Photofest (2020); The Photohouse,  Israel (2021);

Citește mai mult »

Camelia Iuliana RADU

te pot ajunge doar cu gândul uneori visez cum ajungîn iarba de sub etajul camerei taleși arunc pietricele în geam sper ca sunetul repetat să te trezeascăsă mormăi ceva să deschizi fereastramăcar în visul meu pe sub betonul rece al blocului tăuaș zâmbimi s-ar vedea strungăreațami-ar fi teamă că vei închide fereastrasă nu intre țânțarii mai încerc o datăși încă

Citește mai mult »
Mai multe texte
RUBRICI: