sute de fluturi
pe care subconștientul i-a construit din bucăți de neuroni beți & visători liniștea e
o cameră cu mobilă veche & cariată pe care atârnă mileuri mâncate de molii lumina
intră în raze nebune prin perdea
nu te gândi prea mult la ce a fost & ce va fi
sunt doar stegulețe agățate haotic de gard confortul – cât e de frumos &
rotund acest peisaj în care moartea e închisă în sexe o
castitate universală tristețe dacă cedăm vom fi exilați
aici
fericirea e răsăritul pe care îl vede un hamster din roata lui înainte să se apuce de treabă

disperarea astronautului care a ratat prinderea și timpul
care rămâne pentru citirea ramayana pentru tehnicile de consolare înainte de moarte

poți vedea totuși o întreagă planetă tăcută la picioarele tale poți
auzi vibrațiile și bătăile inimii

singurătatea
o formă nouă combinată în laboratoarele chineze ascunse la nivelul -100 o bombă psihologică posibila apocalipsă hypermarket-urile se vor specializa în sfori & cuțite care nu ratează construite după tehnica

germană & japoneză bătălia dintre cavalerii cu ochii adânciți în orbite și mirosul de crini după ploaie un sfârșit căruia îi vei supraviețui ca să mai trăiești două zile departe

pe o planeta nouă & virgină
vei regreta că nu poți
resuscita umanitatea că nu te poți bucura de

un soare nou atât de tânăr în esență viața
nu e decât
o formă perversă de
postironie

liniștea căluțului de mare pe fundul recifului liniștea bătrânei pline de floricele mov-roșiatice în creier după ce doctorul i-a spus plângând că va mai trăi 10 ani pe puțin liniștea locurilor cu verdeață de care auzim dar pe care nu le vedem
iei fiecare vază & farfurie o spargi de tine ca să nu o spargi de pereți cât de mult ai ratat oamenii nu suportă prea multă fericire la fel
cum nu suportă prea multă singurătate & tristețe tot
ce e prea mult ejaculează într-un moment de maximă excitare trăim lucruri comune cu mici excepții când nebuni & debili & retardați strălucesc ca beculețul de la frigider noaptea și pocnesc ca floricelele în cuptorul cu microunde

abiogeneza mecanismelor complexe din corp la tulpina păpădiilor vara
și la moartea lor
steluțe
căzătoare care intră adânc în carne și schimbă orientările & viziunea acum
nu îmi doresc decât un hematocrit mai mare să pot respira pe o planetă săracă în O2 sunt fericit cum e un melc fără cochilie rătăcit pe autostradă și e de ajuns ninge
am mâncat placintă cu mere făcută de july a mea puțin
prea frig puțin prea
multănevoiedeatenție aici
într-un oraș cucerit de ființe supranaturale cu o echipă de fotbal în liga 2 unde măturătorii zâmbesc și se sinucid știm
să mascăm tristețea atât de bine vineri – citirea apometrelor marți – reîncep să circule tramvaiele pe traseul dancu – tg cucu microsoft – o nouă filiala
în clădirea construită pe o altă clădire mai veche unde stătea o băbuță săracă ziarele spun că
era credincioasă lucruri mărunte ca distanța dintre două celule aflate în meioză facem legături sociale ne certăm nimeni nu știe de noi aici într-un oraș cu o echipă de fotbal în liga 2

am pus capul pe pieptul tău erai atât de
caldă – mă gândisem să-ți sărut sânii
un gest aparent erotic cu prelungiri în
potență – și totuși nu era decât tristețe o
formă nemaiîntâlnită pe care ți-o dă
fericirea & nesiguranța la fel
e când privești pe geam luminițele orașului
care pulsează ca instalația de brad la
fel
e când te masturbezi și simți singurătatea
năvălind în tine ca o turmă de vaci la
fel când te vezi în oglindă după ce ai plâns
durerea de ficat de stomac simți moartea
care se apropie ciudat atât
de ciudat încât am simțit-o și pe sânii tăi
pe mameloanele tale micuțe și tinere
respirai moarte
și m-am temut cu teama alpinistului & cu
teama sinucigașului erai
puțin mai albastră lângă ochi râdeai –
m-am strâns lângă tine mai mult și
nu mai erau decât celule și distanțe atunci
m-am temut cu o teamă nouă

băiatul care suferea de schizofrenie paranoidă își revenea când îi spuneai povești
numele noastre par atât de reci încât nu le folosim – le abandonăm pentru un eventual eșec al relațiilor o seriozitate tâmpită pe care
o folosesc agenții FBI în filme o profesoară a fost înjunghiată în gat un copil a murit înecat în timp ce încerca să salveze un câine de pe
pod lucrurile par atât de simple locul perfect să te gândești la o eventuală misiune pe marte unde mirosul florilor de salcâm nu e așa puternic am vorbit cu un maestru kung-fu chinez reprofilat în
corporație mi-a spus că yin și yang suntem noi iarna când ne strângem de frig unul în altul

viața de familie
e mai palpitantă decât crezi dragostea crește cu fiecare rahat spălat cu fiecare chilot aruncat & uitat între fotolii cu nopți de sex asumat la umbra mâinii care atinge atât de subtil capul sprijinit de
claviculă într-o baie

fierbinte fără trandafiri
spuma care se sparge în părul tău și eu ca un animal – tu prea puțin
iubită & obosită