Daniella Louisa Andreasen este o poetă feroeză din Tórshavn, născută în 1975. A studiat la Universitatea din Insulele Feroe. S-a mutat apoi în Danemarca, fiind unul dintre primii și cei mai importanți bloggeri feroezi. Andreasen a scris despre maternitate, boli mintale, viața sexuală și abuzul de substanțe în termeni cruzi, fără perdea, care au șocat cititorii din arhipelag. A debutat în 2011, a debutat cu o colecție de povestiri, Dilema. Monologurile, narațiunile alerte, dialogurile și succesiunea cuvintelor se desfășoară în mod colocvial și îmbină registrele stilistice într-un mod care expune spectrul dinamic al crizelor culturale și de identitate, pe care mulți expați feroezi le experimentează în Danemarca. Volumul de poezie Fragment a apărut în 2017, la editura Sprotin.
Traducere și prezentare de Ioana Miron
Degerături
Ei nu văd urmele degerăturilor
Pe scheletul ei
Nu văd golul
Din craniul ei
Ei nu văd pânza de păianjen
Care se întinde între coaste
Unde sufletul încearcă să-și găsească echilibrul
Ei nu văd dizolvate pastilele reci ca gheaţa
Care fac spumă în stomac
Și gândurile le îngheață
Ei nu văd bătăile inimii înghețate
Greutatea din aer
În plămânii ei
Ei nu văd ceața
Cine îţi mănâncă degetele
Și le împletește împreună
Într-un nod gordian
Pe care nu îl poate desface nimeni la jumătatea drumului
Pentru că e prea tocit cuțitul
Ei nu văd
Generația oarbă
Tătăcind fără scop
Între venele lor
Nu li se vede invizibilitatea
Aud doar împușcătura
Care răsună între munți
Ei ridică din umeri
Și încărcă arma
Încă o dată
Pentru ei
Era acolo
Era
Prinsă în alcool
Într-o companie nefericită
În camere obscure
Pe scaune întunecate
Și canapele murdare
Pe sub unghiile negre
În pantofii uzați
În părul gras
În respiraţia urât mirositoare
Și dinții lipsă
În lipsa banilor
Pe rafturi prăfuite
Pe podele nespălate
Pe mesele lipicioase
În ferestrele sparte
În mâncarea zdrobită
În inimile frânte
În pizza cumpărată noaptea
În Döner kebab-ul cu chili și usturoi
În peticele de pe tricou
Și bucățile de mâncare de pe bărbie
De pe braţe
În cenușa de pe pervaz
În berea veche
În tutunul uscat
Și eșarfele uitate
În sforăitul oaspetelui inconștient
În pădurea ciudată a dimineților
De toate felurile
Din noaptea dinainte
În absenţa cuvintelor
Și în tăcere
Sub pături
Și jachete calde
Care erau mult prea mari
Pentru ea
Despre imponderabilitate
Ea visează la o zi
o oră
un timp fără nimic
O zi
o oră
un timp
fără tine însuți
Ea visează la respirații calme
puls ritmic
lenjerie uscată
părul curat
poftă bună
somn de noapte
gânduri despre viață
gânduri despre voință
gânduri despre poftă
Ea visează la asta
se făcea că telefonul sună
o voce duioasă la celălalt capăt
două café latte și două zâmbete
o podea din living proaspăt curăţată
O plimbare
în aer curat
Ochii
care nu ard
Ea visează la un prânz gătit acasă
sos şi cartofi
ouă fierte moi
un pahar cu apă rece ca gheaţa
sunetul cuțitelor și furculițelor
asta nu vine de la ea
Pisici care nu fug
câini care nu se înmulţesc
Hamsteri care nu mor
Ea visează la o zi
o oră
un timp
cu unghiile vopsite
picioarele proaspăt epliate
Pantofi cu toc înalt
Într-o zi
o oră
un timp
cu ferestrele deschise
ușa deschisă
podul deschis
Ea visează la un cont
cu numere albastre
Plicuri fără fereastră
Monede fără gaură în mijloc
Bancnote fără conștiință
Ea visează la o zi
o oră
un timp
fără comprimate roșii și galbene și verzi
O palmă plină de vitamine
Ea visează la imponderabilitate.
