Revista Tomis

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp

Daniella Louisa Andreasen

Daniella Louisa Andreasen este o poetă feroeză din Tórshavn, născută în 1975. A studiat la Universitatea din Insulele Feroe. S-a mutat apoi în Danemarca, fiind unul dintre primii și cei mai importanți bloggeri feroezi. Andreasen a scris despre maternitate, boli mintale, viața sexuală și abuzul de substanțe în termeni cruzi, fără perdea, care au șocat cititorii din arhipelag. A debutat în 2011, a debutat cu o colecție de povestiri, Dilema. Monologurile, narațiunile alerte, dialogurile și succesiunea cuvintelor se desfășoară în mod colocvial și îmbină registrele stilistice într-un mod care expune spectrul dinamic al crizelor culturale și de identitate, pe care mulți expați feroezi le experimentează în Danemarca. Volumul de poezie Fragment a apărut în 2017, la editura Sprotin.

Traducere și prezentare de Ioana Miron

Degerături

Ei nu văd urmele degerăturilor
Pe scheletul ei
Nu văd golul
Din craniul ei

Ei nu văd pânza de păianjen
Care se întinde între coaste
Unde sufletul încearcă să-și găsească echilibrul

Ei nu văd dizolvate pastilele reci ca gheaţa
Care fac spumă în stomac
Și gândurile le îngheață

Ei nu văd bătăile inimii înghețate
Greutatea din aer
În plămânii ei

Ei nu văd ceața
Cine îţi mănâncă degetele
Și le împletește împreună
Într-un nod gordian
Pe care nu îl poate desface nimeni la jumătatea drumului
Pentru că e prea tocit cuțitul

Ei nu văd
Generația oarbă
Tătăcind fără scop
Între venele lor
Nu li se vede invizibilitatea
Aud doar împușcătura
Care răsună între munți
Ei ridică din umeri
Și încărcă arma
Încă o dată
Pentru ei


Era acolo

Era

Prinsă în alcool
Într-o companie nefericită
În camere obscure
Pe scaune întunecate
Și canapele murdare

Pe sub unghiile negre
În pantofii uzați
În părul gras
În respiraţia urât mirositoare
Și dinții lipsă

În lipsa banilor

Pe rafturi prăfuite
Pe podele nespălate
Pe mesele lipicioase

În ferestrele sparte
În mâncarea zdrobită
În inimile frânte

În pizza cumpărată noaptea
În Döner kebab-ul cu chili și usturoi
În peticele de pe tricou
Și bucățile de mâncare de pe bărbie

De pe braţe
În cenușa de pe pervaz
În berea veche
În tutunul uscat
Și eșarfele uitate

În sforăitul oaspetelui inconștient
În pădurea ciudată a dimineților
De toate felurile
Din noaptea dinainte

În absenţa cuvintelor
Și în tăcere
Sub pături
Și jachete calde
Care erau mult prea mari
Pentru ea


Despre imponderabilitate

Ea visează la o zi
o oră
un timp fără nimic

O zi
o oră
un timp
fără tine însuți

Ea visează la respirații calme
puls ritmic
lenjerie uscată
părul curat
poftă bună
somn de noapte

gânduri despre viață
gânduri despre voință
gânduri despre poftă

Ea visează la asta
se făcea că telefonul sună
o voce duioasă la celălalt capăt
două café latte și două zâmbete
o podea din living proaspăt curăţată
O plimbare
în aer curat
Ochii
care nu ard

Ea visează la un prânz gătit acasă
sos şi cartofi
ouă fierte moi
un pahar cu apă rece ca gheaţa
sunetul cuțitelor și furculițelor
asta nu vine de la ea

Pisici care nu fug
câini care nu se înmulţesc
Hamsteri care nu mor

Ea visează la o zi
o oră
un timp
cu unghiile vopsite
picioarele proaspăt epliate
Pantofi cu toc înalt

Într-o zi
o oră
un timp
cu ferestrele deschise
ușa deschisă
podul deschis

Ea visează la un cont
cu numere albastre
Plicuri fără fereastră
Monede fără gaură în mijloc
Bancnote fără conștiință
Ea visează la o zi
o oră
un timp
fără comprimate roșii și galbene și verzi
O palmă plină de vitamine

Ea visează la imponderabilitate.

CITEȘTE ȘI

GABRIELA PANȚU

GABRIELA PANȚU și-a cumpărat primul aparat foto digital în anul 2016, iar în anul 2017 a absolvit cursul de fotografie al profesorului Radu Grozescu. Gabriela abordează, ]n special,  fotografia de portret și nudul artistic, fotografia de stradă și fotografia de arhitectură. Lucrările Gabrielei Panțu au fost expuse la Mia Photo Fair, Milano (2019); Bucharest Photofest (2020); The Photohouse,  Israel (2021);

Citește mai mult »

Camelia Iuliana RADU

te pot ajunge doar cu gândul uneori visez cum ajungîn iarba de sub etajul camerei taleși arunc pietricele în geam sper ca sunetul repetat să te trezeascăsă mormăi ceva să deschizi fereastramăcar în visul meu pe sub betonul rece al blocului tăuaș zâmbimi s-ar vedea strungăreațami-ar fi teamă că vei închide fereastrasă nu intre țânțarii mai încerc o datăși încă

Citește mai mult »
Mai multe texte
RUBRICI: