Memoria este satul de câmpie
care întreabă în întunericul meu.
Mâine dimineață mâinile lovite
vor susține povara creștină
a unei păci misterioase.

Tăcerea șoptește la ureche,
azi,
ca să te prevină că mori
fără o soartă în inimă.
Apeși cu degetele ieșite din întuneric
chipul iubitor
care se sprijină pe timpul tău
în vegetația furibundă a realului.

Mâinile zboară de la mine,
semnalizând.

Ating ochii degetele:
plânsul va creşte un peisaj.

Noile mâini.
Doamne, ca eu să pot lovi
și iubi în acest anunț.

Mâinile de carne
Care pătimesc și poartă.

Degetele care tremură
părând adevărate.

În mâini mila.
Palmele se îndoiesc
de anotimp și de chipuri.
Iubitoare așteaptă.
Eu mă rog ca tu să dai
libertate palmelor.

Încrede-te în mâinile
care redevin copilăroase.

În fiecare zi mâinile ajută
pe cine se îneacă.

Mâinile noi
fac moartea liberă.

Să poți curăța mâinile, în sfârșit,
și viața.

Peste ceva timp

Peste ceva timp
ore ani ani minute
nu voi fi nici măcar
capabil să îmbătrânesc
dar cât
va rămâne în mine
nu va vrea să aibă vârstă
ca să dispară
cu vreo laudă
sau plâns
de intenții pierdute

va vrea poate să se arate
cu răul și cu binele
puse faţă în faţă
și un regret singuratic
acolo jos
un punctișor luminos
care va continua să strălucească
în mijlocul umbrelor.

Nu cred că trebuie să răspund
există tăcerea pentru asta
și mai tace umbra
lucrurilor care se adaugă
altor umbre în mișcări
deja consumate și în așteptări

Nu-mi plac sugestiile
nimicului și cuvintele
care nu așteaptă răspunsuri
ci tăcerea care ascultă
ecoul depărtării
zumzetul imperceptibil al timpului
în aerul alb
pagina atinsă ușor
mereu nemișcată

încă încinsă de viață
și de bucurie mută
de tăceri încâlcite
și de căințe.

din volumul Altrove (1992)

Roberto Rebora (1910-1992) a fost un poet, traducător și critic de teatru milanez. Debutează în 1940 cu volumul Misure (Măsuri), publicând apoi cărți de poezie și de teatru, printre care Dieci anni (Zece ani, 1950), Il verbo essere (Verbul a fi, 1965), Per il momento (Pentru moment, 1983), Non ancora (Nu încă, 1989), Altrove (Altundeva, 1992) și îi traduce în limba italiană pe François Mauriac, André Gide, Samuel Beckett, Tatiana Tolstaia.

Traducere de Eliza Macadan