Marco Manolescu este absolvent de Regie-Film și studiază la masteratul Arhive Audiovizuale: Prezervare și Curatoriere, din cadrul UNATC.

băieți pești

băieți care sunt singuri pe insta
care postează reeluri despre cât
de singuri sunt cu alți băieți în
comentarii care sunt și mai singuri
toți sunt băieți singuri toți suntem
băieți singuri pe insta algoritmul
ne aduce laolaltă ca să ne găsim
unul pe altul oceanul este plin de
pești dar toți peștii sunt exact la fel
și exact ca tine internetul este un ocean
plin ochi cu băieți singuri și triști
era un reel cu niște pești care atunci
când sunt copleșiți de gânduri doar
înoată pe loc e un reel tare bun îl
trimiți băieților primești trei inimioare
și un fix așa frate fix așa

***

e ceva din dragostea pentru otis redding
sau pentru lynch, din fumul care se ridică
în soarele de după-amiază al unui aprilie târziu
din șosetele pe care le purta ea
pe care le-ai purtat de destule ori cât se fie ale tale acum
e ceva din cojile de lămâie din paharul-scrumieră
din sferturile de finală ale champions league-ului
din felul în care dintr-un motiv sau altul primăvara totul
încetinește
albumele tale preferate sunt mai lungi
si iubirea e mult mai așezată și întinsă
sforăie mai frumos și doarme mai mult
e ceva din felul in care toți ne întindem
devenim mai lungi și mai puternici
suntem plante sănătoase si puternice
genul de plante pe care ești surprins că
le poți păstra atât de sănătoase și verzi
când vin prietenii tăi se uită la ele și spun wow
ce mult iubești planta asta, ce faci de e așa bine
și zâmbești și nu știi
e ceva din fericirea plantelor ăstora, ceva care
cel puțin zilele astea
plutește ușor și mult, ca un polen la care nu ai fost
nu ești și nu vei fi niciodată alergic

e și o noapte lungă

caldă, umedă după furtună cu cearșafuri
vechi, cu aceeași lampă aceeași lumină
caldă care va rămâne aprinsă până
dimineață, mereu rămâne aprinsă
dormi prost, nu dormi bine, știi că e o
noapte care va fi foarte lungă, una care
nu poate trece nici cu plimbări nici cu
citit nici cu nimic, e genul de noapte
pe care o încasezi din plin, în care simți
timpul real și distanțele reale, îți dai seama
cât de greu se întâmplă totul, cât de
departe ați ajuns, cât de departe o să
mai ajungeți, cu fiecare zi bună și fiecare
zi rea și fiecare noapte lungă ajungeți puțin
mai departe, așa cum ar trebui să fiți
e o noapte lungă și umedă, o noapte în care
țigările sunt scurte și luna e mult mai departe ca de obicei
e o noapte lungă în care urăști timpul real și distanțele reale
în care ai vrea doar să adormi și să visezi, din nou, frumos
e o noapte care va mai fi lungă până când veți auzi iarăși
păsările voastre cântând

midnight movies

o poză cu o gărgărița și
o noapte în care ești speriată
sunt speriat cu tine sunt
speriat de sperietura ta
o noapte în care ne intră gărgărițe
în casă și tu le ai pe ale tale
ale tale pe care nu mi le spui
o noapte în care mă sperie
că nu le știu pe ale tale stau
lângă tine în timp ce încerci
să adormi și nu poți și îmi
spui te rog fă ceva și uneori
nu știu ce e acel ceva pot
fi toate gărgărițele în casă
eu nu știu ce e acel ceva
și îmi spui orice faci e bine
zic ok hai sa ne uităm la star
trek și zâmbești cât zece mii
de gărgărițe și te uiți la star trek
cu atenția a zece mii de gărgărițe
și eu adorm cu gărgărițe pe tavan
în timp ce tu te uiți la star trek și de
dimineață mă vei săruta și-ți voi
tăia roșii și castraveți și vei spune hai
să vedem următorul episod

omul plantă

omul plantă cu versuri
gânduri mulțumiri pe fiecare
membru frunză suferă când
se imprimă totul e rănit când
poartă ce vor alții pe trupul
lui este greu să fii om plantă

dar omul plantă e convins
că atunci când va crește el
vor crește și versurile gândurile
mulțumirile omul plantă e convins
că doar pentru că i-a fost dat să
treacă prin asta nu înseamnă că
asta e tot ce va fi vreodată

omul plantă va continua singur
versurile gândurile mulțumirile
omul plantă va crește de unul singur
frunze noi cu propriile lui cuvinte
și omul plantă va privi înapoi spre
ziua aia de septembrie când omul
mare omul rău a imprimat versurile
gândurile mulțumirile pe corpul lui
și va găsi puterea să îl ierte

în ziua aia omul plantă a fost schimbat
dar fără ziua aia omul plantă nu ar fi
omul plantă de acum

oricum într-o zi se va ofili se gândește
omul plantă și a citit el într-o carte la un
moment dat (s-a cringeuit atunci dar acum
parcă are sens parcă găsește adevărul în
asta) vor rămâne doar ce cuvinte au fost
la un moment dat

omul plantă s-a decis să fie una cu cuvântul

amintiți-mă, deci
astea sunt cuvintele mele
iar eu sunt am fost și voi fi pe veci
omul plantă

ÖoOoOoOoOoOoOoOoOo
omida care mănâncă cuvintele omului plantă
e la fel de păroasă și obositoare
ca omul mare și oricine l-a mai rănit vreodată

mulțumesc evelyn că mi-ai pus la
dispoziție ploaia ta literară și literală
de plumb

mulțumesc vlad
că mă primești aici
că mă lași să cresc puțin
că mă lași apoi să plec
să scriu să cresc mai mult

mulțumesc marco
pentru că m-ai rănit și făcut să cresc
ca să te poți vulnerabiliza tu puțin

mulțumesc marco că mă lași
să fiu eu cel care te iartă
și asta mă face om plantă