iubirea si taxidermia

fungusul care se hrănește din radioactivitatea zilei
crește peste văz, alipește pleoapele
îi mângâiem pe cei dragi ca niște orbi
haptic reconstruind imaginea lor virtuală.
tânjim la deviații standard de la normal,
un ro-alert care să ne trezească din somn,
la radical din zero barat, semne paranormale
de existență a vieții, după deconectare,

tânjim la alungarea vânzătorilor
din templul atenției noastre,
la celulele stem ale copiilor noștri,
care sperăm că o să ne salveze.
la spectre floristice sălbatice
unde să trăim ca niște sihaștri
în pulberea variabilelor ascunse
de camerele de supraveghere.

mai pun capul pe pieptul soției mele,
simt pulsațiile generative ale țesutului,
matricea densității sânilor. mă fixează-n acum.
sunt martorul reanimării observabilelor
și mă apuc să-mi împăiez realitatea.

iubirea si taxidermia vor salva poezia

couple goals

visul meu e să fiu un șezlong pe litoralul românesc,
iulia – o umbrelă care să-mi țină de urât,
fetița noastră – băiatul de bronz care ne-nchiriază.

nu va exista forță mai mare sub soare.
noi o să fim resortul celor
deșertificați de dorința de a se destinde.

dacă există o schemă

                     pentru charles reznikoff

dacă există o schemă,
e cea în care un om ajunge
la trecerea de pietoni
apasă butonul ca să schimbe culoarea.
apare altul și apasă și el
hotărât, nu are încredere
în relevanța gestului celuilalt.
apare alta și apasă numaidecât
apare altul și apasă cu cotul
ca să nu mute din mână telefonul.
apare alta cu altul de mână,
apasă împreună, ce cute.
apare alta, târând un copil nesuferit,
apasă iute, ca nimeni să nu o judece.
unul metal cu tricou children of bodom
apasă că-i bărbătesc să apeși.
mai apăs și eu ca să nu am fomo
când apare una pe care parcă-o cunosc
și apasă cât mă fac că plouă.
tot mai apar oameni
care tot apasă
până culoarea ne lasă
să trecem toți împliniți
mai ales cel sau cea din urmă
care crede că universul chiar
ascultă.

la noi

la noi în fața casei
e o lumină setată noaptea
să se aprindă și să se stingă
din 30 în 30 de secunde
ca să sperie posibilii spărgători.
sub acest stroboscop lent al fricilor
noastre de ființe îndatorate la bancă,
în această discotecă simiană lame,
o să-mi dansez ultimul dans
după ce mi-am plătit toate ratele
și au dat rateu toate tratamentele.

odioșenia orânduielilor

dacă brusc aș dispărea
și aș pleca în odiseea mea,
oare m-ar recunoaște
deghizat în cerșetor
când m-aș întoarce
să mă ia iar în brațe?

plătește lumina
plătește căldura
plătește gunoiul
plătește apa
plătește-ți mai ales
abonamentele
și ratele
să știe cei dragi
că ți-a păsat

înainte să fi plecat
și să te fi întors.