Revista Tomis

Petja Heinrich s-a născut în 1973 la Sofia, dar locuiește de mai mulți ani în Germania, la Düsseldorf. Este poetă, traducătoare din limba germană și jurnalistă. Poemele sale au apărut în diferite reviste literare importante din Bulgaria: „Literaturen Vestnik”, „Public Republic”, „Liternet” etc. Volumul Лотос (Lotus), publicat în 2014, a fost recompensat cu premiul național de poezie „Nikolai Kâncev”, iar Летни хитове (Hituri de vară, 2022) a primit premiul „Ivan Nikolov”. Poemele traduse sunt extrase din Рейнски песни (Cântece de pe Rin), apărut în 2023.

Traducere de Livia Nistor

Un hit de vară

Odată am ajuns într-o casă
cu un living în care
trona un vechi dulap cu ceas
înalt, cu ușa de lemn pictată cu bujori
și cadranul ca un chip
acele, oprite într-un timp
fără sens – niște sprâncene imobile
deși timpul e-ntotdeauna lipsit de sens
câtă vreme nu există niciun motiv
ca vara să se termine

era vară
în cireșul din curte, lampa solară
legăna în întuneric o lumină blândă
un lup va trece pe aici, un far va lumina în iarba cenușie

citisem Spuma zilelor
trompeta a învins războiul, dar dragostea –
previzibil – n-a învins moartea
un vierme sătul dormea în cireșul nocturn

în ceasul fără mecanism,
fără greutăți, fără pendul, fără ritm
gol din punct de vedere anatomic, exuvia unei cicade festive
păianjenii țeseau dantele și se înmulțeau

în dulap încăpea un om sau un ied
când lupul a bătut la ușă și a spus

lăsați-mă să intru, eu sunt
mămica voastră

m-am ascuns în dulap, am luminat cu telefonul
dinăuntru s-a deschis o catedrală
dinăuntru s-a deschis o balenă
din lipsa credinței s-a născut poezia

și-n loc să mă rog, am scris un hit de vară

Europa

Turiștii italieni, sus pe balcon
despre ce vorbesc
despre bellissima
evident, despre amore
uneori trec fără efort la franceză

despre mâncare și le chateau
uneori spun ceva despre gelato
și despre o croată, dacă nu mă-nșel
un copil își strigă tatăl cu respect în voce:

papa, papa
și adaugă ceva despre familia
și ceva în espaniol

Sunt prinsă într-un clișeu pe Coasta de Azur
și vorbesc limbile așa cum un mormoloc își stăpânește
mlaștina

Toți sunt îndrăgostiți și ascultă hituri vechi, intrând
în ultima zi din august râzând zgomotos
colorat, același Eurovision, chanson plus estradă,
cineva începe un cântec de luptă despre batalion

Le spun vestea – Gorbaciov
a murit la 91 de ani

În spatele casei, cu zgomotul obișnuit
trecea, conform orarului de noapte
trenul rapid spre Nisa
30.08.22
Coasta de Azur, în apropiere de Vallauris

Maclura pomifera

Cum mergeam prin grădina Doktorska
cu bărbatul cu care
atinsesem culmile râsului
am lovit cu piciorul globul verde al fructului
o portocală sălbatică lăptoasă, Maclura pomifera

arată ca o scoarță cerebrală
să-ți cadă una-n cap, e mai periculos decât o lovitură de castană

o specie invazivă, răspândită pe continentul american
de către leneși
în Sofia a ajuns la începutul secolului 20
spre deliciul veverițelor, care sunt înnebunite
să-i îngroape semințele
și apoi… să le uite

râsetele noastre au culoarea verde, șerpuiesc înapoi în timp
urcă pe strada mare, coboară-n jos

mi-era foame, nu mai mâncasem de la Düsseldorf
sau de dimineață, căutam ceva
ca o merdenea și o cafea
frunze subțiri de antracit ne cădeau în păr
copiii vindeau origami pe ruinele de piatră

bărbatul cu umor mai dă un ocol și se oprește
atunci i-am spus următoarea poveste:
un șvab de 80 de ani a fost amendat cu 300 de euro
culesese 3 kg de ciuperci din pădure
e permis doar 1 kg de persoană

apoi am tăcut,
fiindcă și râsul este uneori flămând

Țarul Eliberator 1și meteoritul

Îmi imaginez cum
în locul Universității din Sofia
a apărut un crater
în care timpul dezgolește
de carne, piele și solzi
oasele dinozaurilor
după lovitura de meteorit

păcat de Evloghi și Hristo
Gheorghiev2
ale căror corpuri de bronz
în clasica lor poziție „manspreading”
au fost topite de căldura la impactul
cu corpul cosmic
și transformate într-o statuie abstractă
a științei bulgare

pentru această fantezie n-a avut de suferit
niciun student
meteoritul a căzut la miezul nopții
sălile erau goale

în definitiv, o universitate mai puțin
în afara clasamentelor internaționale
prin urmare, diplomele noastre devin nule
ca felicitările de 8 martie

din crater răsare un restaurant cu grădină
unde, în grăsime râncedă, se prăjește
tot ce se poate mânca – urechi, copite, cabluri și
burtă de vită
și-un trandafir bulgăresc din partea mea

vizavi, pe monumentul etern
al armatei invadatoare
s-a urcat King Kong
să ne amintească el
cu vocea sa îmbătătoare
că aceste oase au rămas
pentru noi toți

pentru noi
toți

  1.  Monumentul „Țarul Eliberator” a fost ridicat în cinstea țarului Alexandru al II-lea, pentru rolul său crucial în eliberarea Bulgariei în 1878. Este situat lângă Universitatea din Sofia.
    ↩︎
  2.  Frații Evloghi (1819–1897) și Hristo Gheorghiev (1824–1900), importanți filantropi bulgari, au donat 6 milioane de leva pentru construirea Universității din Sofia; statuile lor se află la intrarea în clădirea rectoratului.
    ↩︎

Mai multe texte
Citește și