totul e ok

sub unghii
care nu mai vor să se agațe de nimic
timpul e limpede acum
mai generos în oferte
decât am ajuns să cred
după ce tinerețea
continuă să îmi facă cu mâna
din locul cel mai îndepărtat al inimii
sub caisul din grădină
timpul e atât de mult
încât nu-l pot respira până la capăt
tușesc de moarte
anca și daria trec pragul spre grădină
ca și cum tocmai se petrece
cea mai mare nenorocire din viața lor
le fac semn cu mâna
că totul e ok
nu mă cred
se apropie
mă îmbrățișează
în timp ce eu
le arăt unghiile
sub care continuă să curgă
limpede
confortabil de acasă
efemerul

o iubire ce nu ne mai vrea

am îmbătrânit cu toții
nicio vârstă nu mai poate fi acum
un
contraargument
pentru a susține
orice fel de vis
pentru
mai departe
tinerilor le-au îmbătrânit tatuajele
marile strigăte ale inimii
s-au decolorat
sub
piele
părinții tienerilor
se mișcă în sensuri giratorii
cu bolizi
vorbind cu volanul
într-o
foarte particulară limbă a blazării
părinții părinților
nu mai practică resemnarea
nu încearcă să afle
dacă-i ceva
dincolo de trupuri
ci
povestesc
despre boli și morți
nepoților
poate
doar așa
mai primesc un strop de atenție
care să le hrănească
reflexele de a rămâne
aici
unde
cu toții am îmbătrânit dintr-o dată
surprinși
de o iubire
ce nu ne mai vrea

deșertul ăsta

în timp ce ascult
in a silent way
a lui miles davis
ninge
undeva
atât de aproape
încât degetele mi s-au răcit dintr-o dată
și
e din ce în ce mai greu
să mă folosesc de ele ca să scriu cuvinte
în care să continue să ningă
simțind
în același timp
fierbințeala sângelui
și drumul subțire pe care îl face
în deșertul ăsta
unde cerul e prăbușit în inimă
și ea
cu ultimele forțe
continuă să
aștepte
un
semn

animale domestice

despre koala
numai de bine
daria face temele cu mama ei
aflând că animalul
vine în lume
având jumătate de gram
și
după ce iese din marsupiu
se hrănește cu frunze de eucalipt
care sunt otrăvitoare în cantități foarte mici
el
ajungând să mănânce pe zi
1 kg
ceea ce îl ferește de moarte
sunt bacteriile din intestin
care se hrănesc cu veninul
și-l transformă
într-o continuare fericită a vieții
koala
are o moacă lejeră
de învingător
despre oameni
numai de bine
dacă nu ar fi koala
care ne râde în nas
pentru că
deși încercăm din răsputeri uneori
nu reușim să transformăm
otrava de a fi ceea ce ne-am obișnuit să trăim
în ceva
care să continuie viața
mai presus
de
trupuri

niciun amănunt

tatăl
îi spune fiului
nu te duce acolo
tu
trebuie să urmezi
o educație aleasă
și să ajungi
ce n-am ajuns eu
fiul
îi spune tatălui
vreau să mă duc
și să aflu
ce spui tu că nu ai ajuns
nu ai ce
răspunde tatăl
vorbind parcă în fața unei mulțimi
și dacă fac cale întoarsă
întreabă fiul
înțelegând în cele din urmă
că nu trebuie să îi mai spună tatălui
niciun amănunt
din marea lui dorință
e bine
fiul meu
e bine
răspunde tatăl
în vreme ce fiul
se cațără pe ultimele resturi de lumină ale zilei
și sare
dincolo de ceea ce era
ferit
amânat
păcălit
că nu trebuie
să afle
e noapte
mereu a fost așa
în care se mișcă
însuflețite
de spaimă
de dragoste
din nou de spaimă
aceleași brațe
ce par aripi
ce par brațele tatălui
ce par ale fiului
mai mult însă
sunt ecouri
ale vechilor
strigăte
de
ajutor