Ultima dată

Zici „data viitoare”, dar știi că n-o să vină
„O să mă-ntorc aici”, dar știi că pleci de tot
„Vorbim mâine”, dar știi că nu mai suni
Niciodată.
Nu ne pricepem să-ncheiem ceva ș-atunci
Mințim atât de bine încât credem și noi
Precum șarlatanii
Magicienii
Amanții.
Promisiunile ne electrocutează lumea
Până-i dau din nou puls
O țin pe linia de plutire, o transformă
Într-un loc unde toți așteaptă
Lucruri care nu se mai întâmplă
Niciodată.

The Story of Us

Am crezut că sunt
Cea mai rapidă dintre ghinioniști
Privind de cealaltă parte a ecranului
Buchetele cu 29 de trandafiri roșii
Călătoriile în zig-zag prin lume
Momentele când ești așteptat „acasă”.
Sunt doar cea mai lentă dintre norocoși
Înot pe alt culoar
Îmi cumpăr singură florile, ca doamna Dalloway
Călătoresc mai mult în iluzie.
A durat până să înțeleg
Că e nevoie de multe morți mici
Pentru ca povestea să nu se termine niciodată.

Kill Me Softly

Acesta este un poem despre dependențe
În care dependențele înving
Ca în Leaving Las Vegas
Fără salvatori.
Învârți ruleta la nesfârșit
Până pierzi și ce nu e al tău
Te legi cu tentacule de celălalt
Pentru totdeauna
Dai ultimul ban
Pe aburi de fericire promisă
Și nu ți-ai propus să te oprești vreodată
Din pariat
Din iubit
Din visat.
Ar trebui să existe un salut secret al oamenilor care
Au epuizat toți așii din mânecă
Dar nu pot trăi fără să joace
Să ne recunoaștem după ticuri, respirații, evitări
Ș-atunci să simțim că ne-am întors acasă
Și ne-au așteptat la aeroport
Toți cei care n-au venit acolo niciodată.

Wishful Thinking

Am crezut vreme lungă că
Unele cuvinte pot deschide
Cutiile toracice
Ceasurile de perete
Carcasele din plastic
Pot face inimile să bată aritmic
Schimba sensul orar cu cel trigonometric
Răsuci banda până se aude un slow.
M-am înșelat
Sau, poate,
N-am scris destul de bine.

Foto: Andreea Mitran Purcărea