1
m-a întrebat un om
pe ce lume trăiesc
m-am uitat la el și-am dat din cap
ca atunci când spui că ai înțeles
dar nici măcar n-ai auzit
aștept să se umple paharul
să nu mai vorbim atunci când trebuie să vorbim
oamenilor le e mai ușor să vorbească fără să-și spună nimic
lăsând ușa larg deschisă
2
la capătul tunelului se află o liniște copleșitoare
lipsa iubirii
nu înseamnă
non-dorința ei
mecanismele de supunere
se confundă cu mecanismele de siguranță
îmi plac despărțirile pentru că mereu anunță
o casă în care praful nu va avea timp să se rostogolească
3
ești singur pe o bancă oarecare din Cișmigiu
nu auzi nimic în jurul tău
nu vezi nimic în jurul tău
câteva raze de soare se strecoară
pe piele printre copaci
și-ți ating ochii
doar gândul vede
doar gândul aude
nu știam că ești un poet atât de nebun
mi-ai spus
și de atunci mi-am dorit să fiu din ce în ce mai descreierat
dacă muști din măr s-ar putea să se repete povestea
4
gura lumii e lupul cu burta plină
care încă stă la pândă
5
vreau să găsesc un loc
un spațiu
o încăpere sigură
o vreme în care să te găsesc
cu râsul tău
cu dorul tău de a cutreiera lumea
cu pofta ta nebună de viață
cu vorba ta spontană
un colț de lume în care să fii
un loc în care să-mi răspunzi
un loc în care să te văd mergând
mai repede ca mine
un loc în care să-mi lipsești mai puțin
6
am visat că au venit extratereștrii
și ne-au prins într-o cafenea prin Viena
am visat că au venit extratereștrii
pe balcon
cu pâine proaspătă
și-un vin
în boxe sună Sfiorivano le viole de Francesca Gramegna
am visat că au venit extratereștrii
și încă eram îndrăgostit
nimic nu e al nostru
nimic nu ne aparține
totul se duce pe apa sâmbetei
7
lo más bonito era hablar contigo y ver tus pupilas dilatarse
doar o amintire din tine se mai vede
agățată de nasturele negru de lângă buzunarul drept
te plac pentru că ești o felie de pâine prăjită
care face zgomot și rezistă
8
nimic nu mai pare la fel
libertatea exprimării
fără libertatea gândirii
fără integrarea simțirii
e o apă chioară
îți aduci aminte cum te uitai la mine când ne-am cunoscut
plătesc internetul doar atunci când mi se taie
mulți așteptau să li se facă statui
stăteau la coadă cuminți
uneori chiar de la 5 dimineața
9
liniștea e lipsa oamenilor
sau lipsa oamenilor nepotriviți
te mulțumești cu amintirile
și-ți spui că nu e puțin
nu vreau să cânt în cor
ce nu înțelegi
te caut cu gâtul îndoit
cum caută plantele lumina
cu gura uscată
cu speranța
că încă n-a dat în foc
de un día para otro
nos prohibieron abrazar
