Maria Ghetova (n. 1999, Ruse) a publicat versuri și proză în mai multe reviste din Bulgaria. În 2022 a câștigat locul al doilea la Concursul Național de Poezie „Veselin Hancev”. Poemele traduse fac parte din primul său volum, Полуразпад (Semi-descompunere), publicat în 2023, pentru care a obținut premiu la concursul de debut literar „Iujna prolet”. În prezent locuiește și studiază la Sofia.
traducere de Livia Nistor
Întrebare
pașii șovăitori
ai conștiinței mele
își fac loc pe furiș
încearcă să mă
mintă că nu
știu încotro
se duc
încearcă să ascundă
că există un centru
Un călugăr budist
a fost odată
un călugăr budist
care a sărit în sus
și a rămas nemișcat
undeva
în aer
eliberat
de cele pământești
cât aș vrea
și eu
să sar Ɵ
Îndoială
ritmul
poeziei moderne
este măsurat matematic
simplu și de aceea
nouă ne place
dacă acesta e
viitorul poeziei
poate că și aici
mașinile
ne vor întrece
Minimalism
am umplut spațiul
cu amintiri, cărți, tablouri
le-am îngrămădit peste tot
haosul mi-a devenit ordine
nu eram singură, în fiecare colț
mă aştepta cineva
m-am închis
între pereţi şi semnificaţii
la un moment dat nu mai aveam loc
am vrut să evadez, să curăț
să șterg cuvintele
să renunț la oameni
imagini și sunete
voiam să fiu un punct
într-o cameră goală
cu tăcere
Nevski
stăteam lângă șinele tramvaiului
cupola catedralei Nevski
strălucea în asfințit
orașul era o amintire
a ceea ce nu s-a întâmplat
nu știam că
voi vedea templul și zilele
vor țese fire
din razele cupolei
iluminate și iluminatoare
ca soarele si luna
puse la un loc
călătoream încet în timp
îmi așteptam rândul
pe șinele vieții
așteptam momentul
să cobor

Conversații
cât de ușoară e conversația
cu Socrate, Platon, Aristotel
cu Marx și Foucault,
aruncând priviri de pe pereţi
cât e de greu
să vorbim cu adevărat
printre fumul de ţigară şi
rockul vechi
să ne spunem
ceea ce suntem
dincolo de teorie
de aceea vorbim din nou
despre Marx și Platon și Foucault,
ne încurcăm
în cuvinte și pretenții,
încercăm
să nu ne pierdem
punctul de sprijin
Încă un lucru
nevoia constantă
de a face
încă un lucru
se dizolvă în pământ
se estompează
nevoia primordială
de a nu opri mișcarea
începi să respiri
iar viața dispare
Nevoie
ai nevoie
să fii ascultat
când vorbești despre cărțile preferate
când povestești întâmplări dintr-o vară
când îți descrii rudele sau câinele
ai nevoie
să fii privit
să știi că lumea nu poate exista
fără prezența
sau zâmbetul tău
să te creadă un excentric
un bizar picat din lună
să-ți trimită cântece
să îți ceară părerea
sau să apară pe neașteptate
în orele de liniște ale zilei tale
ai nevoie
să se gândească cineva la tine
fără să fie neapărat nevoie