Revista Tomis

Phillip Zhuwao (1971-1997) a fost un poet din Zimbabwe cu rădăcini în Barotseland (regiune din Zambia clar individualizată etnic, ce caută să obțină independența) și Mozambic (pe linie maternă). Precoce și autodidact, a murit înainte să împlinească 27 de ani, iar poezia sa a văzut lumina tiparului după mai bine de două decenii: Sunrise Poison fusese încheiată în 1996, dar a apărut de-abia în 2018, în Africa de Sud.

noapte fără durere

potop de zâmbete manichiurate pe Pânză
coapsele Savanei alunecă nicăieri. sughițul
Spumantului de dimineața trecută rivalizează
pe limba mea neputincioasă cu cheagul ăsta imens
am sângerat zile întregi și am mers ore întregi
până l-am văzut pe Dumnezeu în absența sa. mister.

N-am ascultat eu muzica înregistrării sfârșitului
timpului și nu am făcut altceva decât totul

scriu ca un nebun timpul nu există

în necrologul tău sexual când
starea ta de neființă nefiind acolo trădează, dar atrage
chipul Cuban al iubirii în Spațiul olimpic
rânjind o piele măslinie
și răpăitul intens al ploii
pe inima mea
Phoenix spulberat

ce nu va renaște vreodată.

e ăsta iar un vis?

înaintăm pe drumul ăsta
nu știu câți ani astăzi. astăzi
încercăm să face moartea de râs
cât ea zace rece și țeapănă

prin tufișuri, în ierburile uscate
mergeau trei femei, una în costum de baie maro
și ne-am bătut joc. știrist!
apoi vorbesc ca un Intelectual
și dezmierd fără forță

deasupra versanților unduioși,
insațiabilul știrist cere și stoarce
apoi dezlănțui clitorisul, roșie se scufundă
râurile sunt de un albastru deschis deschis
se subțiază în degete de ape uzate
sufocate în ierburi moarte și zambile de apă
trupul ei se scufundă mai puțin capul care rămâne nemișcat
cât trec peste alți doi voyeuri apoi să
simt
această
secătuire de dimineață.

în dimineața asta cioară

așa au fost zilele
astea 4 zile

am încercat să-mi vând alea 2 exemplare din Noua Monedă pe câțiva cenți?
ravagiul velduluipârjolit alungă
șoareci iepuri lăcuste și frumusețea ei către vânător
să creadă
am mers în oraș și înapoi
să încerc să-mi asigur bursa Universitară

Este zadarnic și vulnerabil
călcâiul lui ahile acoperămintele mele mă strivesc
dincolo de dealuri frumoșii munți Vumba
și ierboșii munți ai scorpiei kalahariul cu particule fine
patria mea Barotseland
ochiul lui Lewanika și adevărata mea identitate

Inima mea-i acum o bombă
vasul cu apă în care pilat s-a spălat pe mâini

Indieni fumează pipa păcii
când citesc autobiografia Unchiului Smuts

Putem să stăm în soarele ăsta
sau sub el

Taburetele lui Dumnezeu
numai să
am o singură bere

când și-a încrucișat picioarele pe Adio
a menționat Upsaala Heidelberg
apoi british airways. Dusă a fost.

Dezvelind colții de fildeș ai lupului
încercând să hulesc dacă Dumnezeu o fi dormit defel
întrebându-mă de ce poezia e personală
de ce nu-s mort încă mustățile pisicii au zvâcnit
CĂCAT!
din nou sângele și mucii mi s-au închegat în nări
la strigătele de afară

camera asta mică și întunecată unde
patul fără saltea
zecile și zecile de cărți
geaca prea mare din spatele ușii
pantofii găuriți
sunt POEZIA în sine

fructul putrezit

când a fost?
când întrebarea foametei a pledat
„Pot?”

când a fost?
când zâmbetul profitului a înfipt cuiul
„Vremurile s-au schimbat vă rugăm plătiți”

E ceva mort?
Ceva undeva pute
Sper că nu este fructul

Când omul se roagă la Dumnezeu
și nu primește nimic
nu dă nimic semenilor săi
Căci s-ar simți trădat.

traducere de Livia Ștefan

Mai multe texte
Citește și