Am onoarea să susțin rubrica STEM în revista Tomis, iar astăzi mi se încredințează un editorial. Dacă ați fost alături de mine până acum, știți deja că, în episoadele trecute, ne-am aventurat în adâncurile universului mare, ghidați de relativitate, și în lumea incredibil de mică a particulelor și undelor, ghidați de mecanica cuantică. Acolo unde universul își dezvăluie cele mai ascunse și bizare secrete. Iar editorialul va fi despre „stranietatea lumii”. 

Dar de ce este stranie lumea aceasta? Să luăm câteva exemple: în lumea cuantică, particulele pot trece prin ziduri – nu, nu vorbim de magie, ci de efectul tunel cuantic. Masa atomului este mai mică decât suma maselor particulelor care-l compun – un paradox explicat de energia de legătură. Și, poate cel mai ciudat, există materiale prin care fotonii ies mai repede decât intră – ați putea spune că sfidează logica, dar asta este fizică cuantică pură.

Stranietatea aceasta pare să fie regula în universul mic, dar eu vă întreb: nu este stranie și lumea noastră? La scară umană, politicienii o fac să fie așa, fake news-urile o amplifică, iar teoriile conspiraționiste îi adaugă un strat suplimentar de haos. De la dârele de fum ale avioanelor și apa despre care se spune că „nu mai e H2O,” până la piramidele egiptenilor și tunelurile dacilor – fiecare adaugă un strop de mister.

Și dacă toate acestea nu sunt suficiente, să privim spre societatea noastră modernă: aflăm că elevii suferă de fobie școlară, că feng-shui-ul ne poate „aranja” chakrele sau că reducerile posturilor din administrație ar trebui să salveze deficitul bugetar, dar de fapt, s-ar putea începe mai simplu, renunțând la acele indemnizații generoase din consiliile de administrație. Stranietatea vine, așadar, nu doar din natură, ci și din noi.

De ce? Poate pentru că fiecare percepem realitatea altfel. Educația, cultura, convingerile religioase și experiențele ne oferă lentile diferite prin care vedem lumea. Pentru unii, lumea este logică și ordonată; pentru alții, este un haos plin de magie și surprize.

Dar, într-un fel fascinant, stranietatea socială seamănă cu cea cuantică. În ambele cazuri, există o lipsă de intuiție care ne pune mintea la încercare. Particulele trec prin ziduri? La fel, adevărul poate trece prin zidurile noastre de ignoranță. Realitatea nu este ce pare la prima vedere – nici în fizică, nici în societate.

Așadar, să nu respingem stranietatea lumii. Să o privim ca pe o invitație de a explora, de a înțelege și de a pune întrebări. În definitiv, aceasta este esența științei și, poate, a umanității.