cartagena

ultima mișcare legală
înainte de finalul în care pierd,
astfel cu demnitatea celui
ce lasă șarpele învelit pe antebraț

am făcut mușchi emoționali,
plămânii mari și frumoși
de la dimineți petrecute în pat
numai buni de fumat zece țigări dintr-un foc

șalupe scufundate în mediterana
sunt țipătul în care se naște
încă o zi pe pământ

în care nu ies deloc afară,
sau poate doar până la poartă

nume auzite care
nu mai sfârșie adânc
în carnea mea ci doar trec,

trec ca încă o zi pe pământ
în care am spălat vasele abia
când mi s-a făcut silă de ele

atlas

florile soarelui abia moarte
le-am mai văzut, astă vară

iar n-am intrat prea mult în apă,
iar am stat prea mult întinsă,
perpelindu-mă

așa supraviețuiesc acestei ere

a electrocasnicelor și a speranței
a naivității estetice, a speranței

a unui viitor simultan,
vizibil și prezent –
și-a unui trecut aidoma

în patul pe care nu l-am mai
închis de când ai plecat,
am dormit puțin

așteptând să văd lumina
căzând perpendicular pe
dâmbul morii, cerul care
începe să se închidă,

să se abată deasupra noastră,
anticipând

o melodie pe care mă simt
vinovată c-o pot percepe:
singurătatea simțurilor
de proximitate se
accentuează,
uneori

depinde de timp, de vreme

îmi amintesc cum, în Casablanca,
treceam tocmai când aruncau în
stradă sângele animalelor sacrificate

„se vede că ăsta-i un regat”,
ai spus mai târziu

oaxaca

o jumătate de zi care, în mod normal
n-ar fi trebuit să se întâmple:
sentiment de frustrare și temere –
sigur, dar și de voluptate a unui timp
totodată pierdut și redobândit

(cât de mult te iubesc)

primăvară prematură cu copaci
înfloriți ca o erupție acneică:
iată anotimpul acțiunilor pe
jumătate începute, a căutărilor
în zadar a unor coordonate

pierdute –
toată forța
ca de taifun
a banalității;

floare de cireș călare pe sârma ghimpată
din cartierul feroviarilor –

este anotimpul rănilor mici care se vindecă greu, iubirea mea

anotimpul naturii văzute în mișcare,
îndepărtându-se de geam, licărind
câteva clipe pe ecran înainte de-a
deveni roșiatică, ulterior albă;

anotimpul adolescenților mergând
determinați pe străzi pustii, fumând;

anotimpul decalajelor,
anotimpul care niciodată nu va fi fost al nostru

dintr-un volum în pregătire la OMG Publishing