Poate sunt doar eu dar, de la un ciclu al alegerilor la altul, campaniile electorale devin tot mai insipide, cu o atractivitate ce tinde spre zero. Asta nu se traduce obligatoriu în numărul de alegători prezenți la urne, după cum s-a văzut la cel mai recent exercițiu democratic. Alegerile au fost terne, alegătorii în număr crescut. Mă gândesc, însă, că această recentă caracteristică a perioadei electorale ar trebui să ne bucure. Simt că circul politic ne-a mâncat prea mult din vieți după 1990 și, poate, a venit momentul unei maturizări sociale care să-i dea fenomenului locul cuvenit. Politicianul ar trebui să-și găsească identitatea în galeria personajelor lipsite de culoare și interes monden, întrucât valoarea sa socială provine din competență politică și administrativă, iar nu din panglicile pe care le scoate pe nas, spre deliciul vinovat al unora dintre noi. Trecute sunt pentru totdeauna, sper, vremurile în care ni se cerea să numărăm ouă de impostori prin vile doldora de porcărioare chinezești. Porcărioare achiziționate cu bani furați, desigur, din portofelul miticei mătuși. Fenomenul pe care-l remarc s-a observat și la cele mai recente alegeri din Constanța. Unul dintre cei mai agitați candidați, tipul care acum douăzeci de ani ar fi făcut furori cu obrăznicia și descendența sa politică, a eșuat prea departe de primul loc, spre jena celor care l-au susținut. Un alt fenomen pe care l-am observat la aceste alegeri a fost eșecul campaniei negative. Realitatea administrativă oferă destule prilejuri pentru critică, dar utilizarea acestora în campania electorală pare să enerveze electoratul. Și acesta este un semn de normalizare a emoțiilor sociale, cetățenii fiind mai centrați pe proiecte și realizări, decât pe mesajele negative. Observațiile de mai sus trebuie citite în cheie optimistă. Consider că maturizarea electorală se produce cu o lentoare sănătoasă, iar semnele ei se recunoasc de la un ciclu al alegerilor la celălalt. Vom vedea, însă, cât de argumentat rămâne optimismul meu după alegerile din toamnă.