Revista Tomis

Cultura nu este cel mai reprezentativ domeniu pentru iubitul nostru oraș. O străluci Constanța printr-o frenetică activitate economică sau prin turism, dar, de pe la paradele cu pene-n carul alegoric ale lui Radu Mazăre, s-a înțeles clar o idee: cetățenii, turiști sau localnici, au o deosebită aderență la circotecă și-alte acțiuni non intelectuale. Distracțiile ceva mai solicitante cerebral sunt asociate cu alte spații geografice: poate Iașiul, poate Clujul, sigur Bucureștiul. Constanța, mi s-a tot repetat, există exclusiv în timpul sezonului. În rest, regresează la funcția de dormitor pentru o clasă muncitoare hipnotizată de sclipici și trening. Constanța, mi s-a spus, este un loc din care pleci, nu unul în care vii. Constanța, am auzit, este locul castelelor din nisip, al acțiunilor lipsite de speranță, al eforturilor fără orizont. În Constanța, chiar, există o ușoară sfială când este vorba despre folosirea cuvântului „cultură”, conceptul fiind capabil, se pare, să alunge fragilii participanți la diverse acțiuni de tip lansare de carte sau vernisaj, întrucât le poate provoca acelora frisoane, inflamații și alergii.

Așadar, este posibilă viața culturală în Constanța?

Teatrul de Stat Constanța a primit premiul UNITER pentru piesa Seaside Stories a lui Radu Afrim, pe lângă alte nominalizări și premii importante. Mai ales în sezon, dar și în afara lui, Constanța găzduiește o mulțime de evenimente culturale senzaționale prin calitate și diversitate. Nu le mai înșir aici, curioșii le pot afla simplu cu o căutare și, dacă interesul este mai amplu, cercetarea se poate extinde, pentru comparație în Sibiu, Brașov sau Timișoara. Căutătorul asiduu va descoperi că oferta culturală tomitană depășește fluierând ocaziile similare pe care le oferă orașul „Capitală Europeană”. 

Sigur, nu subliniez aceste fapte întru flexarea provincială a egoului pipernicit, ci ca îndemn pentru ieșirea din eterna lamentare conform căreia „aici nu se întâmplă nimic”.

Un argument în plus pentru cele afirmate înainte poate fi chiar gracila făptură numită Revista Tomis pe care o citiți acum și care, în varianta print, este chiar mai convingătoare.

În fine, n-aș vrea să las impresia falsă că trăim în paradisul cultural prin Constanța. Mai avem foarte mult până la o funcționare rezonabilă din acest punct de vedere. 

Întrebarea care nu-mi dă pace este dacă multele întâmplări culturale din ultima vreme au, în constănțeni, un public. Prima impresie nu este una pozitivă, întrucât oferta culturală pare s-o fi luat binișor înaintea cererii. 

Ne rămâne, desigur, speranța că pofta vine mâncând!

La bună citire!

Mai multe texte
Citește și