Revista Tomis

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp

Macarena

Bulele sociale autohtone se mobilizează și pornesc, la intervale ce prezintă o oarecare regularitate, câte-un cadril dement de reacții emoționale în jurul unor subiecte ce par a veni de nicăieri, deși, e limpede, de undeva provin ele. Societatea vodevilului se manifestă voios și fără rezerve, gata să-și consume în lupta ideilor puținele resurse de informație și inteligență, dar fără să facă economie la aroganță și dispreț, conform unor vechi cutume. Cel mai recent prilej de răzbel s-a nimerit să fie o melodioară de scurtă respirație estetică numită Macarena, interpretată de-o consăteancă de-a noastră tomitană din km 4-5. Creația artistică s-a prezentat cu un mesaj scurt și percutant adresat sub formă de protest purtătorilor de cromozom Y, cărora li se bate obrazul că sunt agresivi și cam îngrămădiți, pe modelul „Mirel din Turnu-Măgurele”, acesta fiind, pentru cei care-au deschis mai târziu platformele de socializare, prototipul masculului misogin. Sigur că mesajul a provocat frisoane și a construit spontan tabere: progresiștii au jubilat, conservatorii s-au ambalat, melodia a fost luată la refec din cauza cuvintelor tari, unii au văzut în versuri Manifestul Feminist, alții doar un produs junk. Adevărul însă, în acest caz, nu este undeva la mijloc. Melodia împricinată transmite un mesaj actual și subliniază o realitate enervant de prezentă: e dificil să funcționezi în societatea autohtonă dacă nu ești bărbat. Femeile și alte genuri își găsesc mai greu locul în marea de excluderi care funcționează deosebit de eficient. Este evident că schimbarea cerută nu va veni peste noapte, în situația fericită în care schimbarea chiar se va produce. Până atunci, însă, ar trebui să fie normal ca, în feluri și pe voci diferite, această schimbare a minților să fie pretinsă. Melodia care-a stârnit valuri este doar o etapă a acestei eventuale schimbări. Din acest punct de vedere ea nu este nici bună, nici rea, ci reprezintă doar simptomul unei necesități istorice.

CITEȘTE ȘI

Creditorial

Timpul zboară prea repede când lucrezi la ce iubești. Asta pot să constat acum, ajunși la ediția cu numărul 12 din noua serie a „TOMIS- Revistă de cultură”. Ceea ce părea o imposibilitate acum mai mult de-un an, a devenit un tip special de realitate în spațiul constănțean, anume o parte din ceea ce eu consider a fi proiectul recuperării

Citește mai mult »

Creditorial

Cultura nu este cel mai reprezentativ domeniu pentru iubitul nostru oraș. O străluci Constanța printr-o frenetică activitate economică sau prin turism, dar, de pe la paradele cu pene-n carul alegoric ale lui Radu Mazăre, s-a înțeles clar o idee: cetățenii, turiști sau localnici, au o deosebită aderență la circotecă și-alte acțiuni non intelectuale. Distracțiile ceva mai solicitante cerebral sunt asociate

Citește mai mult »
Mai multe texte
RUBRICI: