tandoori masala

mamele își cresc copiii în cuptoare
unde e cald & bine
le ung tălpile cu ulei încins să se lipească de ei
tot norocul din lume & toate scamele

semnele din naștere sunt pete de oameni
care ne-au iubit cel mai mult
alunița de sub genunchi
în formă de pui prăjit
o urmă pe gât ca o îmbrățișare strânsă
arsura
dialogul dintre două bucăți de fier

cât de multe cuvinte s-au topit
în aer înainte să ajungă la noi

mamele își iartă copiii le așează
un cuțit fierbinte pe ochi înainte de somn
să viseze inele de foc deasupra orașelor
tuburi roșii din lansatoare de rachete
planete cu trei sori

deasupra mea inimi fierte
cu picioare mici se agită
de atâta iubire
inima crește oase înfășate
în carne roz & fragedă
hrănește cu lingura o nouă generație de
orfani
lipiți de pereții cuptorului

cu spatele la zid spun rugăciuni
doar pentru mine

mamele își uită copiii pe foc cu anii
până ochii lor își schimbă culoarea
& broscuțe cu zâmbete cusute sar din oală
mama nu știu unde îmi sunt mâinile
nu știu care e farfuria mea dar

o să mă întorc după voi

ninge roșu de azi noapte
boabe de piper mestecate sparte
în dinții copiilor care dorm în sobă
pleoapele noastre ascund pietre & creste
o carcasă de mașină părăsită în deșert
cu accelerația la maxim

o să mă întorc după voi

îmi ung buzele cu ardei iute înainte să te sărut

ca să doară &
să rămână

irina baba oarba

irina baba oarba se ascunde după frigider caută
două chipsuri la fel într-o pungă jumătate goală
un omuleț verde scrie după dictare
cum vrea să-i arate rochia de mireasă
irina își pune o dorință pentru fiecare
băț de înghețată pe care l-a spart în dinți irina
vorbește des cu doi dumnezei mici care îi apar în palme
când transpiră o fac să râdă până o dor burta & genunchii
irina vrea să mearga la școală irina merge la școală doar
până în fața porții & dumnezeii râd că are adidași murdari

irina s-a înecat în lacul de după dig toamna trecută
& în pagini de știri lângă 5 leacuri miraculoase cu pătrunjel
sfârșitul lumii e aproape uite ce trebuie să știi
uite ce nu vor guvernele lumii să știi
uite o șopârlă albinoasă care mestecă mure
uite un bătrân care repară un radio pe acoperiș

știrea s-a dat pe un singur tv
au arătat un cocon de vată lăsat la uscat
din care curge sânge alb îndoit cu clor
polițiștii își aprind țigări & spun hai să plecăm
nu-i nimic de văzut aici oamenii au un buton de on/off la ceafă
când se termină emisiunea imaginile de pe ecran
sunt suprascrise de copiii vii care joacă baba oarba
& își strigă părinții pe alt nume

peste noapte câinii au mâncat din el ca la liturghie
dimineața toate canalele anunță în exclusivitate
jumătate din cel mai mare cocon alb
turiști englezi bronzați vin să-i facă poze
copiii vii îi desenază un șotron cu creta pe frunte
telespectatorii trimit lămâi trimit șervețele
trimit piese de schimb

jumătate de om e mai interesantă decât un om întreg
pentru că nu știi dacă a rămas
jumătatea bună sau jumătatea rea

irina baba oarba pe locuri fiți gata start
să-ți aduci o vâslă mică
să mă pupi pe ochi înainte să pleci

GABRIEL

omul din capătul mesei care ți-a arătat ce frumos stau mușcatele una lângă alta.
mama tata și copilul. n-o să-l mai vezi. a plecat să dirijeze avioane de luptă un
avion de luptă e un avion obișnuit care n-are la cine să se întoarcă acasă. mâinile
care împachetează colete cu lămpi uv sapă găuri în pământ până dau de apă.

atingi cu buzele o unghie roasă din carne și încă e caldă.

gabriel s-a supărat gabriel și-a luat jucăriile și le-a îndesat în conserve. împachetăm
mii și mii de conserve într-o zi o să-ți mănânci mașinuța teleghidată de foame ce o
să-ți fie gabriel n-o să poți să te oprești.

tigaia gălbenușul meduzele tigaia gălbenușul meduzele toate sunt albastre de frică.

îmi e teamă că o să mori și eu n-o să aflu nimic că o să te strivească un motostivuitor
în depozit și restul o să-și dea seama abia când mâncarea de pisică începe să miroasă
urât. mâinile astea știu cum se simte pielea de pe spatele unui camion mâinile astea
curăță cartofi gabriel tu ești cel mai fericit când miroși a ulei. avioanele de luptă
înghit tone de ulei pentru curaj.

omul din capătul mesei are o grădină de castraveți și fiecare castravete are familia lui.
tu visezi o familie verde și proaspătă care miroase a pământ cu rădăcinile înnodate
și dacă moare unul mor toți. când îi culegi se amestecă și se pierd unii de alții.

spui o rugăciune și adormi cum adorm câinii singuri pe câmp.