Revista Tomis

Alexia PLĂCINTĂ

Facebook
Twitter
WhatsApp

am rămas aici
un gest repetat
fiecare foiță de inimă
se desprinde cu
aceeași viteză

roțile unui camion conserve
pentru refugiați
alunecă pe gheață
,,mecanica interioară
pulsul lucrurilor tale”

disconfortul de acum e
pauza de mângâiere
mâna mea dreaptă pe mâna mea
stânga
pe pieptul prea osos
cu degetele trasez
liniile intervențiilor viitoare
aștept cu pieptul dezgolit

bisturiul mângâie ultima celulă
camerele de așteptare
sursa fericirilor e
sursa durerilor ce vor urma

trauma ca un link
fără destinatar
pielea ustură
o piele de șarpe
la soare în extensie
amorțeala ți-o poartă
un dușman iubitor de pace
ultima
îmbrățișare e cu 5 minute
la distanță de tine
se încălzește mai puțin

poți să tremuri oblic
n-o să te vadă

ei n-o să te vadă
dacă ies din casa
se dărâmă
creștetul meu
temelia de păpuși
cap pe capete plasticate
cu mâinile îmi fac drum
spre casă

goliciunea
o poți felia pentru
toți musafirii
senzația de familiaritate
animalul copilului tău interior
îți sare în brațe
învață-l pe de rost

candoarea din tine
când nu te recunoști în propriii
ochi
și asta nu te face mai puțin diferit
de ceilalți
esența administrată
cu regularitate
foamea de a scrie tot ce nu poți
scoate din tine cu zilele

caut
cârtița cu botul lovit de pietre
și emoții ca niște roci ascuțite
în formix

nu știu nimic despre inimă
timpul cu lingurițe de cafea
torn în palme răcite
bea cu sete din ele
tremurăturile cărnii tale
cât pauzele la semafor

o casă a noastră
garduri țepene
copiii în poartă
iubiți de alții

articulează mai clar cuvintele
din spate nu se aude
cum sună procesarea suferinței
în corpurile tinere

ritmurile sistolice ca rugăciunea
înaintea mesei
un lighean cu apă
spală-mi cu monturile obrajii

jumătate din lunile
anilor în care am trăit

în spatele lucrurilor
chiar contează

aici au început
și s-au sfârsit
citatele
cărțile de dezvoltare
impersonală
apăsările luate cu mâna
furnicăturile degetelor tale
atunci cand le sesizezi

singuratatea ca o pătură
mâncată de molii
imaginea oamenilor care
doar există
cercurile din torace când respiri
drumurile mai scurte când ești însoțit
băncile reci lângă băncile calde
nicio diferență

DE ACELAȘI AUTOR
citește și
RUBRICI: