Jos marii scriitori

îndemnul lui Lenin este urmat cu devoțiune
chiar dacă nu cu pistoletul, otrava, pușcăria,
nici cu pneumonia provocată de glonțul prea rece,
soluția de catifea a substituirii orientate s-a dus
și ea în cele patru zări, pe marile pustii…

suntem în epoca de catifea a catifelei, democratică
între toate și în toate cele – multiplicarea agenților
patogeni se face prin apel la funestele descoperiri
ale tehnicii, prin inflație, trăim în tehnostructură,
cuvintele vechi sunt șterse – dragoste, tandrețe, suflet, trup
nu mai au spațiu de joc, până și moartea e înlocuită
de micile morți, de morțișoarele mecanomorfe…

dacă prin miracol un mare scriitor, sau un scriitor
ar ajunge aici, s-ar pierde în zarva fără măsură!

Iași, 17 octombrie 2023

Infracântecul

nu pot reproduce sunetul acela care vine pe dedesubt,
pe sub sunetele principale, când zbor cu avionul,
când merg cu trenul sau când deschid aeroterma,
nu pot auzi decât melodia în minte, reluându-se,
se repetă lung, lent și obsesiv, sub sunetul mașinăriilor
și nu știu dacă sunt instrumente sau un cor care o modulează
mereu și mereu, reluând-o circular, mereu în aceeași măsură…

mi-am spus că vine din memorie, ecou al unui cântec vechi,
că e un cor de îngeri care folosește infrasunete misterioase,
dar poate e sunetul de fond, muzica infinită a universului…

Iași, 19 octombrie 2023

Șoareci și arme

cei care fabrică arme spun
că nu armele ucid,
ci oamenii care le cumpără

e o jumătate de sofism aici,
să-l întregim, prin urmare

banii nu sunt câștigați
de cei care fabrică armele,
ci de mașinile care ostenesc

(de la coltul cu butoiaș și carabina argintie
la mortiere, avioane, rachete zvelte, gingașe
drone, în mâini aspre, mari cât niște cazmale –
un fir, un fir roșu ca sângele din rigole)

un pas mic pentru om, un uriaș
progres pentru omenire, tocmai
ce trecem la dezechilibrul terorii…

Iași, 2-3 noiembrie 2023

Populus tremula

opriți-vă o clipă din murit, dați un răgaz, dragii mei,
rude și prieteni, oameni pe care i-am iubit –
sunteți coloane care lunecă pe râul acela blestemat

luați o pauză, fiți milostivi, poate și moartea
are nevoie de odihnă, sunt deja secat de lacrimi
și locul rămas gol nu poate adăposti toată durerea

am ajuns măreț ca zidul plângerii și nu mă mai visez
trestie gânditoare, gândurile sunt de antracit,
ci doar un singuratic plop tremurător…

Iași, 3-4 Noiembrie 2023

Școala după Aristip

niciodată nu mi-am făcut mari planuri de viață,
mi-am urmat țintele punctuale cu privirea îndreptată
doar spre plăcere și micile bucurii ale vieții –
și asta pare exgerat pentru un pesimist din născare,
dar trebuie un motor ca jocul să meargă mai departe

(mâna alunecând pe catifeaua caldă a pielii tale,
aerul răcoros al primăverii prin fereastra deschisă,
lumina soarelui refractată prin chihlimbarul paharului
de whisky sau, poate, prin vinul sec și rubiniu,
un șoim în zbor întipărindu-se etern pe retină și chiar
muzica unei mari orchestre pe albele așternuturi)

plăcerea și micile bucurii, despre fericire nu e ceva spus,
o obsesie pentru nevolnici, pentru cei care nu știu lecția
unui filosof târziu – omul nu este altceva decât un drum,
o cale-a plăcerii, o foarte fugară călătorie spre moarte

Iași, 7-8 noiembrie 2023