Revista Tomis

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp

Cecilie Cottis Østreng

(n. 1967) este o poetă şi artistă vizuală norvegiană, autoare a volumelor Om hvor langt det er til Ullern (Despre cât de departe este până la Ullern, 2013) şi Mingvasevann (Vaza din porţelan Ming, 2015), ambele publicate de editura Tiden. Trăiește în Oslo.

Întrebări despre închinare

Dacă îngenunchez e pentru că
cei drepţi m-au lăsat să ascund

ceea ce nu spun şi tac atunci când arderea pe care o vrei
este marginea îndurării

dacă merg singură acolo

Abordarea transformării

de-a lungul cefei
traversează punctele fricii

cu o forță ciudată
lovind scândura

Queens
Noi doi mergeam mereu singuri, ai cântat ultima dată când am fost acolo,
ai strălucit în mine cât să poată vedea toată lumea, am sărutat o fată ciudată

și dintr-o dată călătorisem și noi, spre Queens, totuși,
nu în New York, totuşi nimeni nu te-ar putea iubi mai nebuneşte decât mine

cum am făcut-o în spatele shopping center-ului Gunerius și
toate taxiurile s-au îngălbenit, grăbindu-se spre cartierul Tonsenhagen și spre noapte

foto (c) Sincronic-UMA ED

*

Atunci când vei găsi o altă femeie,
ne vei coase într-o singură inimă,

o grămadă care ascultă, guri căscate,
acea rezistență va da drumul

dorului pierdut
din gura ta să te implore

mai puțin prețios.

*

Umbre străine
vuiet de carne și sudoare

sunt în spatele meu, mereu
Evitați-le ochii

când spui ia-o!
fără ca măcar o clipă

să dau drumul mâinilor
să ne vezi autodeclanșându-ne

După aceea vom râde,
vom spune unul altuia că murdăria,

că durerea nu este a nostră,
că niciunul dintre noi nu e lăsat acolo

*

În unele nopți mă iei de mână,

în astfel de momente

mergem acasă,

mă trezesc puțin mai jos
de fiecare dată

*

Însetat de sânge, descompus, singurul
suficient de puternic, șoptesc, îmi șoptești
patruped necruțător, loveşte, strânge gulerul,
abține-te de la respirație ca de la deschiderea unui cadou până te implor,
tăcut, te primesc cu înverşunare ești delicios
orb frumos pe orbită

*

de ce scrii poezii
se întreabă
eu scriu
fără vreun alt motiv
decât golirea acestei călimări
atât de frumoase
doar să pot

traducere de Ioana Miron

CITEȘTE ȘI

Camelia Iuliana RADU

te pot ajunge doar cu gândul uneori visez cum ajungîn iarba de sub etajul camerei taleși arunc pietricele în geam sper ca sunetul repetat să te trezeascăsă mormăi ceva să deschizi fereastramăcar în visul meu pe sub betonul rece al blocului tăuaș zâmbimi s-ar vedea strungăreațami-ar fi teamă că vei închide fereastrasă nu intre țânțarii mai încerc o datăși încă

Citește mai mult »

Florin STROE

Lipsca O gârlă nesperată, dar limpede pefund, în care bach odată s-ar fi scăldatimund și care la perucă peștii râd? Tu,fată cu lacrimi de piatră, uite cum sedilată câmpia defrișată și Verdede paris care suferă stoic un turn denedescris peste acoperișuri datateistorist și-un stand de înghețată napoleonictrist,părea că plictiseala agață lacentură unica aventură și singurăpe tură. Totuși, să știi că

Citește mai mult »
Mai multe texte
RUBRICI: