Revista Tomis

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp

Cecilie Cottis Østreng

(n. 1967) este o poetă şi artistă vizuală norvegiană, autoare a volumelor Om hvor langt det er til Ullern (Despre cât de departe este până la Ullern, 2013) şi Mingvasevann (Vaza din porţelan Ming, 2015), ambele publicate de editura Tiden. Trăiește în Oslo.

Întrebări despre închinare

Dacă îngenunchez e pentru că
cei drepţi m-au lăsat să ascund

ceea ce nu spun şi tac atunci când arderea pe care o vrei
este marginea îndurării

dacă merg singură acolo

Abordarea transformării

de-a lungul cefei
traversează punctele fricii

cu o forță ciudată
lovind scândura

Queens
Noi doi mergeam mereu singuri, ai cântat ultima dată când am fost acolo,
ai strălucit în mine cât să poată vedea toată lumea, am sărutat o fată ciudată

și dintr-o dată călătorisem și noi, spre Queens, totuși,
nu în New York, totuşi nimeni nu te-ar putea iubi mai nebuneşte decât mine

cum am făcut-o în spatele shopping center-ului Gunerius și
toate taxiurile s-au îngălbenit, grăbindu-se spre cartierul Tonsenhagen și spre noapte

foto (c) Sincronic-UMA ED

*

Atunci când vei găsi o altă femeie,
ne vei coase într-o singură inimă,

o grămadă care ascultă, guri căscate,
acea rezistență va da drumul

dorului pierdut
din gura ta să te implore

mai puțin prețios.

*

Umbre străine
vuiet de carne și sudoare

sunt în spatele meu, mereu
Evitați-le ochii

când spui ia-o!
fără ca măcar o clipă

să dau drumul mâinilor
să ne vezi autodeclanșându-ne

După aceea vom râde,
vom spune unul altuia că murdăria,

că durerea nu este a nostră,
că niciunul dintre noi nu e lăsat acolo

*

În unele nopți mă iei de mână,

în astfel de momente

mergem acasă,

mă trezesc puțin mai jos
de fiecare dată

*

Însetat de sânge, descompus, singurul
suficient de puternic, șoptesc, îmi șoptești
patruped necruțător, loveşte, strânge gulerul,
abține-te de la respirație ca de la deschiderea unui cadou până te implor,
tăcut, te primesc cu înverşunare ești delicios
orb frumos pe orbită

*

de ce scrii poezii
se întreabă
eu scriu
fără vreun alt motiv
decât golirea acestei călimări
atât de frumoase
doar să pot

traducere de Ioana Miron

CITEȘTE ȘI

Matia von TRIER

adventus

mi se întâmplă uneori să cred
cum cred în posibilitatea întâlnirii
cu o civilizație extraterestră
ori cu un semn preistoric
îngropat în pământ și adus
viitorului în față de mașini
excavând sinele

așa cred eu în tine

o dată pe lună
[cum spune apostolul]
îmi chinuiesc trupul și
îl supun robiei
12 chipuri pentru o lentă mocnire
pentru aducerea mâinii
între picioarele hetairei
încredințat de advent.

soarele zilelor din urmă

nu ne

Citește mai mult »

Daniil IFTIME

Nedreptățirile memoriei traumatice trebuie rezolvate până când nu e prea târziu.

Istoricul e oripilat de acest popor steril.
N-ar fi trebuit să-l idealizăm. Oamenii muncii
nu-și dau seama că din acel moment vor sta acolo mii de ani.
Naturalismul radical
devine tema legitimă pentru orice tânăr care se apropie de Kant, de Hegel, de Marx sau de bătrânii ciufuliți din viitor E tragic
să vezi

Citește mai mult »
Mai multe texte
RUBRICI: