København
mă îndoiesc că în acea zi în care am știut toate detaliile, lucrurile ar fi putut fi mai bune.
avertizările meteo fuseseră întotdeauna doar o pată de culoare pe pielea care oricum stătuse prea mult în bătaia vântului.
Prognoza maritimă – Kattegat
Avertisment: Este în vigoare o avertizare de vijelie (gale warning) pentru Marea Baltică, în jurul insulei Bornholm.
O zonă de înaltă presiune, peste 1015 hPa, care se întinde din Anglia până în Danemarca, este staționară și în curs de consolidare.
Nord-est 3 până la 8 m/s. Vizibilitate bună. La noapte, în partea de nord, nord-vest 1 până la 6 m/s; în partea de sud, sud-est 2 până la 7 m/s. Vizibilitate bună. Mâine dimineață, nord 1 până la 6m/s. Vizibilitate bună.1
„puteai să înveți despre nori, despre direcția vântului și curenții de apă, dar marea rămânea imprevizibilă”2
1928
presiunea nu era ceva cunoscut. uneori visa cerșetori în vârstă pe care îi ajuta, iar în următorul moment simțea că ei sunt singurii care ar putea înțelege cât de dor îi este de cei plecați.
încerca să nu simtă nimic în nici o parte a corpului, apoi își aducea aminte de îmbrățișarea bătrânei, de mirosul dulceag și vorbele ei: „cui îi e scris să moară în ștreang, nu moare înecat.”3
*
amintirile intră unele în altele; la un capăt e o ancoră care se scufundă în nisip, în celălalt rădăcinile unei păduri de fagi intră adânc, în pământ.
părinții copiilor dispăruți sapă în ambele părți. nici unul nu avea mai mult de 17 ani.
ultimul mesaj de la bordul navei unde sculptura lui Absalon, părintele Copenhagăi și galionul gigantului cu cinci catarge ar fi trebuit să alunge spiritele rele ale oceanului, a părut plin de entuziasm:
“Wishing everybody a Merry Christmas, all is well on board, the weather is calm.”
nava era așteptată să revină la țărm în 45 de zile, dar a dispărut fără urmă în Oceanul Atlantic de Sud.
dispariția a fost raportată târziu, nefiind ieșite din comun întârzierile.
în tot acest timp, „țărmul semăna cu un deșert, cu pietrișul adunat în grămezi mari.”4
Teorii:
A. Cu o vizibilitate redusă, într-o ceață densă, nava a izbit un iceberg.
B. O rafală puternică de vânt a înclinat nava, iar scufundarea a fost instantanee.
nu a fost lansat nici un mesaj de salvare. la bord erau 45 de cadeți și aproximativ 25 de membri ai echipajului.
cu timpul, interesul pentru această dispariție a devenit proporțional cu misterul circumstanțelor.
nava a fost declarată dispărută în mod oficial pe 1 ianuarie 1930.
pe 4 octombrie 1934, Daily Herald a publicat o mărturie a părinților cadeților dispăruți:
“We know our boys are dead, but it is terrible not to know how and why and where the tragedy happened. Perhaps, too, there are some who cherish a faint hope against their better judgement that some day they will come back.”
Jurnale de bord
Începând cu anul 1675, comandanții și ofițerii danezi de nave au fost obligați să țină jurnale de bord. Notele zilnice, scurte și precise, conțineau poziția navei, condițiile meteorologice, vizibilitatea și starea mării, date despre navigație și curs, viteza navei, velele, pericolele de navigație, distanțele parcurse, utilizarea echipamentelor, incidente și observații, inclusiv comportamentul echipajului.
În aceste ultime „câmpuri ciudate” exista suficient spațiu în care se notau alte circumstanțe – se putea ca un marinar să fi căzut peste bord sau să fi văzut o balenă.
*
În apele reci ale Kattegatului, care rareori depășesc 18 grade Celsius, chiar și vara, șocul hipotermic survine rapid. Dacă un pescar cade în apă în timp ce întinde plasele, nava continuă să meargă pe pilot automat.
Man overboard este cel mai frecvent tip de accident. Pescarii solitari cad deodată cu cuștile de fier pe care le folosesc la pescuit, agățați de parâme.
Cuștile continuă să prindă crustacee și pești timp de ani de zile. După prima captură, leșul devine momeală pentru alte vietăți.
Fenomenului i s-a dat numele de ghost fishing.
Utilizarea balizelor personale de localizare (PLB) a devenit o recomandare standard.
Gnomon
odinioară, navigația de coastă se baza pe cunoașterea țărmurilor, a adâncimii apei, a curenților, a posibilităților de aprovizionare cu mâncare și apă etc.
era esențial să fii instruit pentru folosirea instrumentele de bază, precum sonda de adâncime, cu plumb sau piatră.
enigma pe care mulți cercetători de navigație și istorici au încercat să o elucideze a fost legată de modul în care navigatorii găseau drumul când pământul dispărea sub orizont și se vedeau doar cerul și marea.
în 1948, arheologul danez C.L. Vebæk a descoperit o mică piesă din lemn cu suprafața crestată, în formă de semicerc. s-a consultat cu unul dintre cei mai mari cercetători în navigație ai vremii, căpitanul Carl V. Sølver. structura fibrei lemnului indica că fuseseră incizate intenționat linii orizontale în unghi drept față de centru.
de abia la finalul anilor 70, astronomul suedez Curt Roslund a concluzionat că descoperirea lui Vebæk era jumătatea unei busole solare – inciziile în lemn puteau fi „curbele gnomonice”.
peste 5000 de experimente practice au confirmat că navigatorii din epoca vikingă ar fi putut folosi mișcarea umbrei solare pe parcursul zilei pentru a menține un curs constant.
– atunci când o poveste e relatată de prea multe ori, devine spectaculoasă –
astăzi se construiesc ambarcațiuni care imită navele din epoca vikingă și exploratori solitari fac ocolul pământului. își folosesc toate simțurile, observând zborul păsărilor, formațiunile norilor, reflexiile gheții, mirosul de fum de la așezări sau vulcani, aspectul, gustul și temperatura mării.
cercetările moderne au evidențiat că anumite cristale, precum calcitul, turmalina sau andaluzitul puteau analiza lumina polarizată. se determina astfel poziția soarelui cu o precizie de aproximativ 3 grade chiar și când acesta se afla până la 30 de grade sub orizont, când „pagurii și crabii foiau pe lângă țărm”5, înzestrați „cu facultatea de a simți și a se mișca”6.
*
nu e prima și nici ultima dată când țărmul se vede la fel, indiferent cât mă apropii. reperele luate inițial s-au estompat, iar căldura care se ridică din nisip mă face să văd un abur care înghite oameni și cearșafuri. nu simt teamă. afecțiunea cu care m-a crescut ani de zile m-a făcut neînfricată. dacă într-un ocean fără margini aș arunca o bărcuță de hârtie, aș simți forța cu care apa ține obiectele la suprafață. greutatea corpului meu este la fel de însemnată ca greutatea volumului fluidului dezlocuit.
și, totuși, în timp, apa desface legăturile dintre fibre. după un alt timp, membranele celulare se rup. într-un pământ plin de viață, altei vieți i se accelerează procesul –
un corp expus la aer se descompune de două ori mai repede decât unul în apă și de opt ori mai repede decât unul îngropat în pământ.
într-un sol favorabil, scheletul plutește intact prin milenii.
Texts written în Aarhus, Denmark, during a cultural mobility grant offered by Culture Moves Europe, a programme implemented by Goethe-Institut. This work was produced with the financial assistance of the European Union. The views expressed herein can in no way be taken to reflect the official opinion of the European Union.
1 Dmi.dk (Water forecast, Kattegat, May 6, 2026).
2 Carsten Jensen, Noi, cei înecați, trad. de Ioana-Andreea Mureșan, editura Pandora M, 2024, p. 28.
3 Ibidem, p. 20.
4 Ibidem, p. 21
5 Alexandru Marinescu, Cuceritori ai adâncurilor. Jacques Yves Cousteau, editura Ion Creangă, 1980, p. 82.
6 Flavia Teoc, Perspectiva sofianică în Saga regelui Harald, editura Casa Cărții de Știință, 2020, p. 155.
