agresorii politici au învățat
că lumea are nevoie de calm
afecțiune mai ales
și mimează zâmbetul
au învățat limbajul blândeții
sau rotunjesc gura în jurul microfonului de parca ne-ar înghiți
ca-ntr-un vârtej
cu limba de clopot bătând stânga dreapta
stânga dreapta apoi doar într-o parte
în dungă
mă învârt în jurul unui ax
cu corpul lăsat în unghi ascuțit
ochii închiși
ca un copil care se lasă
când îl ții de mână și se rotește în jurul tău
lăsându-te să lupți cu gravitația la dublu
cu încredere că n-o să cadă
poate ceva din răutatea lumii va dispărea
dacă închid ochii
lumea s-a amestecat bine de tot
un mixaj de culori și culturi idiosincrazii orgolii animozități
lumea nu se mai suportă nu se omogenizează
turnul babel e la orizontală fărâmițat
prea multă disperare pe tot globul
un val cosmic îmi întoarce lumea interioară pe dos
arătăm cu degetul unii spre alții
pe chipuri
cerc închis – semnul grafic al țipătului
te apleci în afara ta
și nu mai găsești punct de susținere
e multă groază în cădere
multă furie în victima încolțită
când înțelege că nu are scăpare
de data asta nu mai
gata
am capul greu
și mare de parcă port o tigvă de animal peste el
și mă pregătesc de un ritual ciudat
un ambalaj de staniol prietenos
îmi transmite semnale sclipitoare din iarbă
umbra mea se agață
se prinde cu disperare de ziduri de orice îi iese
în cale
ne îndreptăm unii împotriva altora
insistent
în căutarea fericirii
a unei fărâme minime de supraviețuire
dacă ne-am privi de sus
am observa
înaintarea programată
minutarul acțiunii ticăind în avans
am fost un obstacol terifiant
oameni întunecați în contre-jour
dacă nu reacționăm cum se așteaptă
ei preiau controlul
dar cred că vorbim despre ceva deja preluat
umbrele înaintează cu grijă
să nu se atingă
imagini care se împrăștie în apă
la start
prea mult timp în care suntem interesați
derulare automată a trecutului
mă pregătesc să zic
dacă nu mai găsești punct sensibil
e pentru că industria de sentimente falimentează
în corpurile de plastic
mă pregătesc
să spun nu în general nu
și majoritatea a ocolit
cu mâinile la ochi poanta finală
un spot publicitar
excesiv luminat
pe strada întunecată
nimic pe jos
nicio ură
