puține lucruri a ratat antropologia

în năzuința ei de a transforma fiecare aspect al vieții umane în articol academic
nicio analiză dedicată obiceiurilor alimentare ale oamenilor care
nu au masa în bucătărie care nu suportă să stea la masa în bucătărie sau care pur și simplu nu au bucătărie
pentru a oferi material viitorului studiu
la sfârșitul zilei fotografiez meticulos firimiturile din pat
petele colorate care marchează rămășițele cinelor
cantitatea de detergent pe care o folosesc pentru a le estompa
la fiecare două săptâmâni măsor urmele lăsate de cot în saltea
diversitatea și adâncimea lor
mi-am făcut tomografie ca să văd dacă esofagul s-a modificat de la poziția nefirească a trunchiului în timpul masticației
notez filmele și cărțile pe care le-am văzut în timpul meselor
din când în când o femeie exclamă tu ai firimituri în pat
o rog să repete reacția ca să o pot înregistra
pentru capitolul în care sunt descrise modurile în care viața amoroasă a indivizilor este înfluențată de mîncatul la orizontală
n-a trebuit să plec pe alt continent pentru a-l găsi pe the other
mi-e simpatic străinul care mănâncă în patul meu dar mă străduiesc încerc să fiu obiectiv
pentru a nu oferi o perspectivă singulară când întâlnesc pe cineva nou întreb după ce spun bună ziua dacă a mâncat vreodată în pat și dacă da cu ce frecvență
dacă servește doar snackuri sau dacă a savurat vreodată somon sprijinit(ă) de pernă
dacă a împărtășit vreodată prânzul cu cineva drag pe cearșaf
cu toate implicarea de care dau dovadă știu că nu eu voi fi autorul studiului
doar îmi ofer patul pe altarul științei îmi spun cu modestie în zilele când pun lenjeria la spălat

releveu

dintr-o cutie goală de carton cu două degete apuc
factura unor pensule care călătorește într-un dosar
printre alte hârtii inutile care autentifică deținerea de bunuri
orice aș face ajung în pat cu o carte în mână
cărțile se schimbă eu nu
cândva fotografiam diminețile hainele aruncate pe parchet în focul amorului
acum tricouri pantaloni șosete pulovere nedemne de un click
cu gura plină googălesc filme mișto din 2022 în altă limbă decât engleza
firimituri de brânză fire de iarbă pete de cafea
curăț tastatura se deschid mii de linkuri cărora nu le pot face față încă
din dormitor în sufrageriei în bucătărie în hol
în sufragerie în dormitor în baie în debara
ar trebui să schimb așternuturile să ud floarea să fac bani
din baie în dormitor în bucătărie în hol în sufragerie într-o cameră necunoscută
urmez traseele obiectelor lăsate în urmă în celebrări ale nepăsării
ca pe niște idei răzlețe care au dus la apariția unei opere structurate
la un moment dat un obiect mă va trimite în exterior
poate pantofii pe care am să-i las cândva la ușa unui apartament
în care am trăit momente atât de importante încât trebuie să le marchez existența
afară totul este mai simplu
soarele este al tuturor
nu trebuie să-l mut eu dintr-o emisferă în alta

mic tratat despre gaura neagră (nigrum vaacum)

gaura neagră este deschizătura unei pâlnii
pâlnia este partea din față a trompei
care se știe este partea din fața a unui elefant
cele patru picioare ale elefantului sunt înfipte adânc în cortex
pe spinarea aspră cenușie stă neo
elefantul și călărețul privesc lumea prin aceiași ochi
dar fiecare vede altceva
o altă trompă duce până în gonade
dar despre asta nu se poate vorbi până la ora 12 noaptea

în stomacul multicameral
elefantul rumegă sentimente rănite, traume, frustrări, lovituri parabile
și imparabile ale soartei
când trec unii pe lângă alții elefanții se recunosc
după frecvența emisă de umbră
în loc să-și miroasă fundurile
își apropie găurile negre
până la o distanță rezonabilă
în timp ce călăreții neo poartă conversații politicoase
sau nu-și vorbesc deloc
în ciuda numelui ochelarii lor au rame
nu sunt foarte pricepuți la evitarea gloanțelor realității

când elefantul adoarme călărețul neo se rostogolește prin trompă până în capul pieptului
și trage capacul
atunci visează amândoi aceleași vise

dar sunt și momente când
trompa părăsește pieptul
în contact cu lumea exterioară devine transparentă
în contact cu aerul rece își pierde greutatea
în contact cu aerul cald îi crește portanța
ca sporii unei ciuperci plutește
prin curenții generați de pleope obosite
e o călătorie imprecisă
până găsește locul potrivit
focul în fața căruia să danseze
din umbra ei se ivesc demiciclopi, metagorgone, anticentauri, miniatlasi, pseudominizeite, odisensei, prototitani, postnimfe, mnemofagi, sirenofile
ca o caracatiță părăsită în salonul oglinzilor
trompele se multiplică
pâlniile pulsează
pe ritmuri barbare cum cânta cândva femeia aceea
trompele se amușină
se încolăcesc
hăurile se întrepătrund
materia neagră vibrează
prin filamentele simpatetice picioarele groase ale elefanților
se ridică și se lasă
în ritmul respirației

oamenii care și-au pierdut maimuța

rătăcesc din oraș în oraș cu gâturi întinse
scrutând lianele pe care dansează informația
binevoitorii îi ridică când se împiedică de borduri
oamenii cu maimuța la locul lor știu
că oamenii care și-au pierdut maimuța nu pot sări peste nimic 3D
doar peste umbra celorlalți
îi scutură de praf le fac masaj le pun monede în buzunare
le-ar da și de mâncare dar
oamenii care și-au pierdut maimuța se hrănesc numai cu himera reîntoarcerii ei
ca să-și ostoiască suferința se mușcă de umeri unii pe alții
noaptea se furișează în cabinetele de acupunctură de unde extrag
ace lungi de oțel
cu care speră să aducă înapoi maimuțele care i-au părăsit
când încă aveau pleoape sudate pentru marele spectacol

căutarea maimuței nu încetează niciodată
nici după ce ultimul mare oraș a fost străbătut
există un loc special în cer pentru cei care și-au pierdut maimuța
și unul în adâncuri
când furtuna mătură marile bulevarde în timp ce soarele dogorește
se spune uite cineva și-a regăsit maimuța