Ultima vară

În ultima vară ferestrele se prelingeau translucide în palmele mele
prin ele mi-am scos capul să arunc o privire în ziua când împlinisem
zece ani. Vedeam conturul strălucitor al carului mare,
vârful degetelor umede în lumina lui şi lacrimile
rădăcini adânci deghizate în oroarea de-a avea un trup
îmbrăcat în rochia rămasă mică, în cuvintele frânte sub
foşnetul palmelor mari legănate deasupra mea

Viaţă prelinsă în viaţă, dintele de lapte ascuns sub pernă
mă conţine şi azi în ţesuturile moarte. Eu care odată am desenat
o mică tornadă în mare şi am trecut prin ea, am prins
în vara aceea mercurul ferestrelor în palme şi am strâns pumnii.

#

Aşa arată uitarea
Ridici deasupra capului o fâşie de sticlă
Şi tai în felii tot ce atingi
(Pietrele din curtea interioară
Cartea lăsată deschisă lângă pernă
Drumul de la masă la pat)

Absenţa ta se transformă apoi într-un fel de foame
În după-amiezele de iarnă lipsite de umbră
Unde trăim simultan acasă şi
Într-o sală de bal în care nu mai e nimeni

Spre seară îmi închei rochia cu degetele tale
(Apar de niciunde şi apoi dispar)
Muselina uşoară se lipeşte perfect
De trup, chiar dacă are un nasture lipsă.

#

Am scris odată o carte
Doar pentru că iubeam un om
L-am ucis şi l-am înviat
I-am dat să mănânce miel şi să bea vin
Ochii întristaţi îl vedeau iubind alte femei
Ştergeau amintirea lor

O scriam la loc, o carte doar despre el
Fără să ştie că trăise încă o viaţă.

Meduza

Atunci mă decapitam în vis
Dobândind o vedere aeriană asupra sălbăticiei oraşului
oameni cioburi încolăcite pe mână
faguri captivi în lumina galbenă a semaforului
să nu răspund întrebărilor era a doua mea piele
mă hrăneam cu tristeţea lor cu spaima
până când n-am mai fost niciodată pradă.

#

Mă lovesc de trupul masiv al verii
Genunchii zdreliţi
Îi fac pe ceilalţi să mă asculte cu atenţie
Spun doar atât: căldura mestecată rar
Încetineşte viteza luminii.
Acolo sunt lumile
Posibile şi călătoria în timp
Acolo e chipul tău tânăr adormit pe umăr
Rostogolit din viaţa pe care n-ai trăit-o.

#

Îmi scriu poemul din memorie
L-am recitat în stepa pustie cu o mie de
Ulii pe urme, L-am scris pe un papirus
L-am desenat într-o frescă şi te-am blestemat
În culorile ei, Eram parte a viului,
Am minţit, am văzut evoluţia,
Zvârcoleala trădările
Am modelat câteva inimi numindu-le copii

Îmi scriu Poemul din memorie
Iată-l, se apropie, atârnat de un glonţ.