Cromatofori

Ziua în care șerpii de apă, Natrix tessellata, legiune ies
din mâl, levitează pe patul de ierburi.
Se încălzesc făcându-și update-ul.
Prădători preistorici sunt iar aici – dar metropola
se reinventează,
remodelează,
rejuvenează.

Fibule arămii pe frunzișul de malachit.
Soarele și vântul bat faleza ca vara.
Somnul pitic a icrat,
mormolocii și alevinii întunecă apa, un bizam roșu și gras
ca alfred bulai traversează canalul speriat.

Apoi vremea se schimbă și zile în șir e cerul vânăt și gri
și albastru murdar și vântul spulberă șuvițele băiețelului.
Fixat pe umerii mei, Lucas se alintă și povestește
trecând de la bebelușească la muntenească:
șuș,
j/ioș,
mai ai?,
apika,
mov,
roșii,
maka (mașină),
wadha (roată).
Pionier al ultimului idiolect vorbit icișa,
colea-n tină, de la Doamna Ghica la Lacul Fundeni,
între casele neelectrificate ascunse de strada Sinaia
și bulevardul cu parasolar din stejari.

Ne mitraliază arome: lămâițătrandafirsălcioarăsoc.
Arbustul de marshmallow.

Împing scooterul gri, inventez trasee/obstacole.
Inventariez paradisul,
perifeeria,
fericirea născută din nepăsare și mimetism.

Aici,
între Edirne și Viena,
Bucureștii îți colmatează în vene,
hrănesc tritoni și roșioare, pescărași albaștri și corcodei,
raci și stârci cenușii – faună postpasolini
antrenată să le supraviețuiască atât neoliberalismului,
cât și socialismului populist.

Gata să copuleze – mai nou – cu fascismul:
„ca prinderea unei insecte veninoase într-o venă”

Cerul e albastru deschis, infinituri de transparență
partajează norii cirus. O frumusețe locală,
aripi de înger tatuate pe gât, trece pe lîngă noi
misterioasă și indiferentă.

Burdujeni. Scrisoare lui Iosif

Am trecut de Mărășești experimentez
Cum nu-mi mai închipuiam panica:
Natura e sălbăticie cât vezi cu ochii
De fapt, și mai sălbatică pentru că
Eu nu mai văd de-acum atât de departe.
Extrem de mică – the human touch:
Casele joase au acoperișul din tablă sau azbest
Case lipite de pământ ca neritinele aplatizate
Păduri extinse orizontal și anarhic peste
Întinderea care duhnește a Urali. Râuri secate/
Capcane mortale-n diluvii ademenesc
Bărboși roșcovani: contrabandiști, proxeneți
Operatori culturali, urmașii defecți ai vikingilor.
Unde se termină Asia și unde începem noi?
M-am întrebat panicat, Iosife.
Homunculi fără membre & meme
Stau în calea ghiulelei accelerate prin voodoo.
Pentru cine decopertăm necropole pecenege?
Pentru cine modelăm această autostradă?
Cine seceră lanul gigantic de neghină și grâu?
Cine vindecă alcoolismul, mistica tribului?
Cine sau ce îl va scoate vreodată din antisemitism
Și ură de sine? Asia se termină, Iosife, fix unde vrea.

Güler

N-am călătorit niciodată în nord-estul Turciei
Acolo unde ți-ai abandonat mașina și ai fugit

Când poliția te-a oprit să-ți pună fiola și să îți decidă viața
Într-o formă sau alta, așa cum o face, de la o vreme,

Tot mai sălbatic, la voi. Ai ars-o prin cluburi, erai varză, spun ei,
Güler Erdoğan. Ai fugit ca o femeie-djin foșnitoare,

Ajungând pe traiectoria acelui bolid ce te-a proiectat
Peste balustrada podului de pe drumul de coastă, la Giresun.

Petreceai sfârșitul de Ramadan în orășelul natal și
Îmi pot numai imagina verdeața fluidă, mirodeniile,

Ketamina care te excită și te anesteziază apoi.
Cockteiluri. Shoturi după shoturi. Ca o glifă, ca un derviș

Porntrash ai dansat, Güler Erdoğan, în cluburi și pe podul
Din Giresun. Unii spun că ai mai avut tentative de suicid,

Ca și cum tu însăți ai fi chemat telepatic mașina
Care te-a-mpins în balustradă, pe urmă peste stânci,

Poate în valurile alea fractalice, când de fapt numai
Și numai poliția decide în numele Semilunei

Dacă adevărul e într-o formă sau alta. Am citit despre moartea
Ta și asta m-a atins ca și cum am fi colegi de liceu,

Ca și cum ești vie încă și arogantă și visătoare
Și focalizezi pe tine admirația. Semiluna refuză, la voi,

Democrația și grația. Dezincriminează femicidul,
În est, introduce șaria pe șest, legalizează felația

Făcută președintelui tern. Ai fi putut juca, Güler,
În seriale cu monștri, cu bancheri și chirurgi,

Scăpându-le așa ca o inconștientă printre degete,
Printre degetele lor slinoase de slugi.

Pe urmă iarăși după bairamul cu alcool și ketamină tu fugi
Sub marea ca un peplum de meduze și alge și fungi.