Cortul de ciment

Ah!
Ce bine că oamenii
construiesc dreptunghiular
tot mai puţin!…
Pentru că de câte ori văd
o clădire rotundă
îmi vine să o îmbrăţişez
Şi să-i şoptesc la ureche
cum că eu sunt luna…
Sau întunericul
Şi că poate avea încredere în mine,
Să-şi arunce fără de griji tencuiala
pe jos
Să întâmpine la fel și
pe fratele Soare
Sau chiar să-şi dea afară oamenii din ea
Nu neapărat să-i azvârle brusc
pe geamuri
Ci să-i transpire uşor
prin pereţi
Fără ca ei să-şi dea seama
Să văd materializându-se încet, încet
Din zidurile blocurilor gri
Oameni stând pe WC,
Făcând dragoste, duş,
Dormind sau citind…

Omul să devină cancerul betonului
Orice construcţie să-l extirpe
Ca pe un corp străin ce este

Ieşiţi, bă, la aer!

MARTORII LUI SOCOLA
Sunt cei care se cred
NAPOLEON tot timpul
Și încearcă să-și potrivească basca neadecvat.
Te uiți în jur și vezi
(mai ales la TV)
că NAPOLEON SUNTEM TOȚI
Chiar și când vorbim cu un copil
                 ceea ce este cel mai periculos
pentru că împrăștiem virusul
la cea mai apropiată formă de viață
MĂ REFER LA FAPTUL CĂ
EI SUNT CEI MAI APROPIAȚI
DE IZVOR!

MI-AM FĂCUT UN SCUT
Din pat
Și un suflet decupat
Dintr-o carte mare, grasă
Cu coperți
Din piele groasă
Scoasă
De pe os de sfânt
Și născută dintr-un GÂND
Cum se face dimineață
Așa se născu el TOT

*********

Vezi ce subțiri sunt gândurile aici
Așa
Strănută
Pentru că-s ca lița
Și-nfloresc deodată
Toata condiția umană
Se reduce la o singură imagine
Pe care o ai când tragi cu coada ochiului
Spre cine-I lângă tine
În imediata apropiere
Pe când toți sugeți în același timp
Dintr-același balon imens
Care e Mama Natură

Și dacă n-ați fi așa dezorganizați
Ați putea să vă potriviți
Respirațiile și inspirațiiile
Să trageți toți odată
Sfârșind astfel prin a vă săruta
Încercați, oameni buni!

CA ȘI CUM

Copilul dintre noi
Aruncă piese LEGO
Sub degetul cel mic
Pentru că ei simt cel mai repede neatenția

Ca și cum ar conta
Conștientizarea asta
Ca și cum ne-ar păsa
Că o furnică și un elefant
Se aseamănă prin moarte

Când rulez inițiez
Fac un drac dintr-un fir de păr
Ca și cum ai pune filet unui gând
Pe care să-l atașezi
La mintea nepotrivită

Ca și cum înfiezi un copil
Ca și cum iubești nevasta altuia
Ca și cum cheltui salariul în avans
Ca și cum te simți în al 9-lea cer

Ca un boier!

Ca și cum îi spui unuia cuvântul muzică
Și el se întinde pe canapea…
Băh, băiatule!
Scoală de acolo, că muzica
Înseamnă mai mult ca noi
Fără de care răsare soarele
Mișcarea planetelor, e muzică
Matematica, e muzică
Bătăile inimii, tot muzică înseamnă
Ca și cum confunzi poezia cu lirica!