Ai mers nicăieri

În răfuială și dezacord cu drumurile de până acum
merg cu un ritm comprimat de tobe, ajung departe în tuneluri de tundră

ce mi-a mai rămas din puterea de orientare?
să caut iar marginile nopții dinainte ca aceasta să se instaleze
înghețul se încarcă în umbre, pământul doare petec cu petec și tot calc pasul
păsări nemaivăzute tâșnesc din câte un arbust spinos
călătoria asta e mea seamăna cu ceva ce am mai trăit
cadrele astea pe care le adun se așează undeva printre amintiri până la confuzie

aici pot ajunge, aici mă pot aduce cu toată dorința și cu privirea clară
din ramurile ce se frâng, văd fire care urcă și trec în alte ramuri lucioase
care se extind junglier cu servere în capete, puncte vagi din distanță unde abia mai văd
materia de până acum se amplifică, toate simțurile îmi dovedesc că scap frâiele
tainele solului parcurs și foșnetul de pajiști trece-n semne și apoi în linii de cod
cu inima neîmpăcată, cu înțelegerea deraiata între corp și mediu
mă dizolv într-o plasă arborescentă
niște mâini o întrebuințează, luptând cu un noian de lumini hipnotice
în spațiul nesfârșit al deșertului digital, munții au pe creste mici buchete de memeuri
era unui relief autoironic se împlinește inevitabil ca-n coșmarul cel plin de tremur

Drewtsi pășește cântând

încărcătura cinetică de pe câmpii
se revarsă pe cărări până în orașe
clopotele amintesc de pericole
cămășile se îndreaptă pe umeri calzi
copiii roșesc înaintea mustrărilor
o vară cu umbre strămoșești se profilează pe fețele noastre
cadastrul stelelor, cel mai râvnit hobby
geometria zodiilor a primit ultimul update
flori de inox curg sălbatic la marginile industriale
grija pe care le-o port părinților ca o fundă apretată
gălăgia festivalurilor, tot atâtea coruri de greieri hyperamplificate
curâțenia acestor locuri ca o sfidare pentru eșecul civilizației care tot revine
blândețea poetului cu nume iernatic
glasul mat și cautătura trează
totul pentru jocul inocent al obiectelor și ființelor, care schimbă locuri în bătaia privirii mele
arderea implosivă-n lichide
deranjul major pe rute secrete
o altă etapă a amintirilor
un alt episod al memoriei ongoing
uitarea secerată se zbate între minte și trup
călcăm pași bine aleși în direcția pe care am construit-o
ultimele clipe de reverie acvatică în uterul terran
anunță deșertul, cel mereu înțesat de scrum
acoperim ziua de azi cu o palmă de pleoape, prea târziu și puțin pentru o noapte cu tonaj asurzitor

tutun funest

un lan de tutun arde departe de pofta plămânilor
zările se împart geometric în mesaje vagi

puterea norilor în coliziune, lupta în mare partea silențioasă
plutește peste câmpii și dealuri
iederea înfășoară resturi de beton și drugi de fier care ies ostentativ din clădiri

orașul tace
potențialul semințelor se apropie de împlinire
cea mai sălbatică primavară de la începutul vremurilor și până acum
își creează matca
iarna abia învinsă se retrage pe alte paralele de pe glob

o gigaplantă tronează asupra continentului
un eu, un tu și un altul se amestecă într-un vis care se lemnifică
un vis care urcă spre soare

destin floral

palme împânzite de ochi falși
un zid inofensiv
o ramă descărcată de intenții
arderea frunzelor de bananier, prelungită-n ciuda unui vânt năucitor
ce poartă filele atâtor narațiuni înspre capetele cardinale
cum umplu poveștile lumea de care nu știm
cât de atent era urmărit pasul pisicilor în Egipt
linia dorinței se așează cuminte în spațiile desemnate
noi rămânem oamenii pământului, oamenii obiceiului
noi nu ne putem întinde controlat prin cuvinte
realități confecționate, dureri comprimate și un susur de efort
se întind din noi ca vițele pe planșe
ierbarul speciei noastre e un cântec labirintic