dacă te întorci cu spatele la mine voi scrie poemul imposibil
al acelor femei care adesea au dat greș în iubire și s-au lăudat exhaustiv
în toate manualele de gestionare a aneantizării individuale
în locul tablei de materii și-au conturat arborele genealogic într-o singură variantă redare ireproductibilă
dar universal valabilă. în gând răsună deviza nu există persoană mai valoroasă și mai îndrăgită pe pământ
nedemnă de durere și de calamități psihice decât cea proprie
respectă-mi confesiunea și-mi voi desface picioarele precum miriapodele
care-și îndepărtează rând pe rând falangele când se sprijină cu stomacul pe o țeavă de bătut covoarele
sau ca medeea care trece prin multiplele rânduri de dinți ale megalodonului pentru a reuși să moară la finalul tragediei
nu sunt eu nici nu am cum să fiu dintre cele ce și-au dezinfectat cu alcool fotografiile sepia
moștenite printr-un banal decret regal
pe linia maternă a vânzătoarelor la piața legumelor stricate pe jumătate
încercănate
cum au decretat sau orânduit ele într-o iubire dificilă rigorile pilirii de napi furajeri rămâne o enigmă
la fel lustruirea lămpii de cristal din salon
nu trebuie să mă privești e înspăimântător cum procedez risc să cad de la mare înălțime când mă urc pe două scaune supraetajate
ca să ating tavanul cu mâinile fragile
față în față cu medeea în compania fructelor de zmeură răscoapte la aterizarea
luceafărului de dimineață pe cearșaful inofensiv
și cum toate elucubrațiile tangențiale dorinței oprimate
încă din fașă
trebuiau să poarte un nume și să locuiască până la sfârșitul veacurilor
într-o casă a dezmățului moderat
li s-au spus noemina & medeea
nu într-un stadiu lacanian al oglinzii ci direct în vază
pe doi din cei patru pereți ai săi în doi poli cardinal opuși
în două zări răscolite singular și artificial de ochii pescărușului
o vază puerilo-pedagogică ce nu ar conține defel
flori falice frunze testiculare confetti spermatice
urmând cu strășnicie principiul incluziunii tuturor națiilor
în cele din urmă în vază încap numai băieții ce au avut loc
rezervat irevocabil în patul gargantuesc al mamelor lor
o veșnică naivă (m)uceniță a literelor se va întreba în fiecare pauză de masă
cum anume se face că aproape toți bărbații vor să intre de facto
în poemul medeei și în indeterminarea sa pasională
hrană reparatorie pentru melcii de primăvară
haideți în stil reverențios și cercetați în număr generos-emfatic
dar rămâneți în optica glasvandului colorat în bătaia luminilor de vară suedeze
vaza nu are decât o singură intrare altfel apa de pe rădăcini ar curge pe masa lucioasă
aceea e vulva multiplu tatonată imaginativ de creaturile
a căror bunăstare psihică e doar temporară
recidivantă în tumora gri ce revine
întotdeauna în alt loc față de cel în care
s-a născut inițial
de când și-a incendiat copiii medeea mănâncă numai scoici crude
(tăiate în patru părți două mari și două mai mici precum
aripile solzoase ale fluturilor sau – hai că poți mai senzual de-atât –
dispoziția celor două perechi de repliuri ale vulvei)
fără pâine. scăldate sârguincios în oțet balsamic de modena la fiecare masă
untul nu se potrivește scoicilor oricum buricele degetelor sunt rășinoase peste măsură
cu fiecare crimă indexată pofta de mâncare e și mai pronunțată
din cochilii sculptează inimi pe cenotafe în carouri cu striații aurii
teribilism mortuar rezumat la niște rateuri succesorale și pe cont propriu
în terapia individuală avant la lettre pentru câteva omoruri juvenile care nu doar
că nu dovedesc nimic dar nici nu oprimă conștiința maternă instalată provizoriu în
adicția la ghivecele cu flori în fața cărora călugării bunei-cuviințe și ai concordiei
fac cozi. la vârsta de 40 de ani medeea e mai atrăgătoare decât la 20
zic unii amanți frustrați prezenți la târgurile de vineri
nu-i așa că-n actul contemplării pielea se subțiază și privitorul devine totuna
cu obiectul dorinței sale și al ochilor săi
nu-i dai voie celuilalt să-ți atingă părțile corpului pe care nu le poți vedea
sau simți învăluită în lâna de aur cu franjuri de flamenco
coloana vertebrală ceafa reversul urechii cercurile de deasupra feselor
trei la număr impar precum sfânta treime
cu proprietăți sacre zic unii mai experimentați în
citirea termometrului indicațiilor libidinale
epuizată îți spui cu voce stinsă că niciodată nu trăiești în epoca potrivită ție
tu mereu impui o schimbare de direcție inegală și incomodă
supraeului tuturor pământenilor
o coloratură tipică norilor de ploaie
a căror umbră se deplasează pe șosea cu viteza
îngăduită pe autostradă
o soră vitregă total necunoscută
(o picătură de ulei de mac lângă o picătură de ulei de motor)
căreia nu te-ai obosit vreodată să-i arăți lumina zilei
și pe care mama ta ți-a transferat-o la naștere în cavitatea uterină
oare nu ea și-a ucis copiii în locul tău medeea
cutia pandorei nu se poate închide la loc blocată
pe-o singură treaptă de funcționare încleiată
o oroare ce deversare de molecule descălțate fără căciulă în
casa în care bate vântul în neștire și medeea suferă de frisoane amețitoare
cerbul care saltă-n iarbă medeea te dezgustă de dinainte să moară iason îl va mânca
la o singură cină
se va linge cu însuflețire pe degetele cu care
te mângâie pe coapse tu pui prea multă sare din nou nu te lasă să dormi cum îndrăznește
rochia de mireasă pe care a găsit-o în pădure la vânătoare
este casantă din banane înghețate și coajă neagră lustruită cu burghiul de împrumut
(el e meșter de duminică constructor solness de becuri arse) ți se potrivește
nu ai cum s-o refuzi și te doare peste măsură te umilește
pielea ta cu saliva lui uscată verzuie se pipernicește
cuprinsă de jale se îngrămădește
ca o curmală uscată sub faldurile rochiei sub pătura de ocrotire a căprioarei
(nu-i mai vine nici ei să mănânce când îl zărește pe iason printre zăbrele)
rochie impregnată de probele autosatisfacerii virile
neprezentate la procesul de divorț
ți-ai dorit încă de la început separarea dar nimeni din familia regală nu a fost de acord
ai rămas
în rochia soioasă până când ai devenit o torță orbitoare
de sine stătătoare ce nu mai cerșea resuscitare
oricine te scutura ca pe-un pom fructifer expus la vânzare te invita la dans
îți șoptea la ureche când te hotărăști să evadezi din carcasă
ochii tăi splendizi au nevoie de răcoare
Foto: Crina Prida
