Pod închis

păpușa ruptă din pod
arătată musafirilor

termin fraza cu sunetul
stricat închideți ușa

rămâneți
întunecați până la
următoarea vizită

Poem de dragoste

ajungem târziu acasă
o zi în care ne-am hrănit cu lingurița
de lemn ne dezbrăcăm &
rămânem slabi
ne oferim suficient spațiu ne
sculptăm exact cum suntem

încheieturile se topeau pe talia ta
amprentele te acopereau
puteam percepe doar plăcerea

cearșafuri pătate simulez că le spăl
când nu ești atentă
le strâng în brațe

Gândurile contează

unghiul mort într-o cameră întunecată &
mintea revine într-un târziu

n-am încercat să (mă) recompun
chimic sau moral
nu mi-am îndopat mintea cu placebo
nu m-am scuturat de entuziasm

mă așez la birou
intru în intimitatea realității
încep să scriu

Zbor diferit

banca e mereu rece așteptarea
e inevitabilă mintea e
trează dorul e
și mai inevitabil

tipii zâmbesc instinctiv
la telefon să nu moară
de plictiseală &
merg în vacanțe

trecuți de porțile de
control izbucnesc în plâns

turbulențele sunt
la ordinea zilei
nimeni nu aplaudă aterizarea

fete le sar în brațe
(pe mine nu mă așteaptă)

Animale curioase

s-au privit în ochi &
descoperit empatia

s-au unit
în societăți

urmașii lor ajung pe marte
îmbrățișările necunoscute

Nu păstra nimic

apreciezi naivitatea
ți-ai dori să te rupi de lucruri
știi că nimic nu ține
ai învățat-o pe propria
piele dar nu poți

voința devine elicopterul de jucărie
îl strici înainte să-l despachetezi
te străduiești să nu plângi

ei te cred naiv
revii de unde-ai plecat

Grădina

cactusul din cap moare
și când e udat
crește fără voia ta
cobori dealul

plantezi o întreagă grădină
de care nu te vei ocupa